Pentru prima dată un raport al unei instituții de stat din România face lumină asupra enigmei risipirii banilor alocați în fiecare an pentru construcția de șosele.
Cu un buget între 1,4 și 1,8 mld. de euro alocat în fiecare an în ultimii cinci, CNADNR este cea mai bogată instituție de stat din România, dar nimeni nu a făcut până acum o analiză a raportului între banii cheltuiți și realizări.
Consiliul Concurenței a furnizat însă în această săptămână un raport de 302 pagini privind piața de construcții din România în care este analizată în detaliu construcția de autostrăzi din România începând din 1972 încoace, când au fost dați în folosință primii 100 de kilometri.
Nici Ministerul Transporturilor, care a controlat această companie până la începutul acestui an, nici Guvernul, prin Corpul de control al Premierului, nici vreun institut de cercetare (și sunt cel puțin patru care afirmă că se ocupă cu economia românească), nici Facultatea de transporturi și nici măcar Curtea de Conturi nu au reușit să pună până acum pe masă un raport în care să se arate cu date oficiale că într-adevăr două treimi din banii alocați pentru șosele în România sunt risipiți.
Astfel, raportul Concurenței arată că în Bulgaria costul pe kilometru de autostradă la șes este de 2 mil. euro față de 6 mil. euro în România. Raportul este important pentru că eficiența în administrarea banilor publici presupune să ai în primul rând transparență. În mod normal, o companie de anvergura CNADNR ar trebui să țină o conferință de presă la fiecare trei luni în care să prezinte raportul de activitate, unde să arate banii plătiți versus avansul fiecărei lucrări efectuate.
În loc de asta, această companie gigantică nu este decât o sursă de nababi pe bani publici ascunși în scorburile lor căptușite cu contracte de zeci și sute de milioane de euro.
Cele mai traficate funcții din aparatul guvernamental sunt cele de directori de regionale de drumuri și poduri care au pe mână fiecare cât bugetul unui oraș mare.
Problema este acum ce măsuri se iau în urma acestui raport și cine răspunde pentru diferențele de costuri între România și țările din jur. CC a dat o lecție prin acest raport celor care ar trebui să păzească banii țării. Lipsesc rapoarte similare pe sănătate unde Casa Națională cheltuiește în fiecare an 4 miliarde de euro, dublu față de acum 5 ani, iar oamenii sunt nemulțumiți de modul cum sunt administrate serviciile medicale.
De la 1 septembrie intră în vigoare legea reducerii TVA la pâine. Unde este raportul detaliat privind oportunitatea acestei măsuri și modul în care se va evalua impactul său în economie? Va scădea sau nu prețul produselor de panificație? Va scădea sau nu evaziunea fiscală? Cum să afli dacă nu ai cunoașterea aprofundată a mediului de business al celor mai importanți jucători din industria respectivă și a evoluției sectorului?
Dintr-o înțelegere greșită a conceptului de ieșire a statului din economie, administrația românească s-a îndepărtat de economie în ultimii 20 de ani, menținând doar legătura fiscală prin Finanțe și eventual punitivă, prin celelalte organe de control. Înțelegerea businessului, cunoașterea în profunzime a fiecărui sector de activitate și a pârghiilor de creștere sunt condiții pentru a avea politici economice și politici sociale eficiente. Trebuie să cunoști cine sunt angajatorii, cine sunt cei care se luptă în fiecare zi pentru clienți ca să poți avea măsuri eficace pentru susținerea lor.
Companiile și Guvernul nu sunt dușmani, așa cum câteodată rezultă din declarațiile oficialilor. Nu se poate ca o firmă precum Terapia, care a rămas unul dintre puținii producători locali de medicamente, să fie întrebată de „sănătate“ de către Ministerul Economiei abia în 2013, în cadrul unei campanii pe care instituția din Calea Victoriei a pornit-o pentru a evalua situația evoluției industriei din România și căi de dezvoltare.
Nu poți face guvernarea certându-te pe indicatorul de șomaj și inventând noi parametri pentru a arăta că albul e negru și negrul e alb când vezi că mediul de business se deteriorează.
Din acest punct de vedere, premierul Ponta ar fi putut răspunde elegant problemei ridicate de președintele Băsescu la începutul săptămânii privind creșterea șomajului invitând firmele private care au făcut cele mai mari disponibilizări în 2013 pentru a le întreba ce poate face pentru ele ca să oprească această evoluție negativă. În loc să aștepte vizitele marilor companii, ar trebui să meargă către jucătorii cu capital autohton care încă rezistă pe piață.
Transparență, documentare profesionistă și evaluare de impact a banilor cheltuiți și a măsurilor luate. Fără repere orice înaintare este în ceață.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 30.08.2013