La sedinta Academiei Romane, din 4 martie 1898, A. Saligny (1854-1925), Iosif Vulcan (1841-1907) si A.D. Xenopol (1847-1920) au fost alesi in Comisia pentru examinarea lucrarilor din perioada 1897-1898.
Concluziile comisiei au fost prezentate in sedinta din 23 martie 1898. Raportul a fost citit de A.D. Xenopol, cel mai abilitat dintre membrii comisiei. Istoricul a precizat in introducere ca rolul Academiei era acela de a concentra viata intelectuala a poporului roman, cu scopul “de a ocroti pentru toate timpurile pretiosul odor”. Nu a uitat sa mentioneze ca activitatea acesteia s-a desfasurat si cu spijinul material al romanilor din strainatate, asa cum a fost cazul lui Eugen Alexandriu din San Francisco, insa bazele acesteia au fost stabilite de Dimitrie A. Sturdza (1833-1914), care din postura de secretar general nu a facut rabat de munca si de propria-i avere pentru propasirea asezamantului.
Un alt punct sensibil atins de raport a fost pierderea a trei membri ordinari – Ion Ghica (1816-1897), Alexandru Roman (1826-1897), Gheorghe Chitu (1828-1897) – si a unui membru corespondent al Academiei – Stefan G. Vargolici (1843-1897). Xenopol a facut, pe scurt, o sinteza a activitatii acestora, manifestandu-si speranta ca pe locurile vacante vor fi alesi cei mai buni inlocuitori.
Trecand la concluziile raportului, A.D. Xenopol a creionat mai multe probleme. In primul rand, a propus publicarea tuturor lucrarilor citite in sedintele din anul anterior. In acest mod, publicul se tinea la curent cu lucrarile Academiei.
In al doilea rand, comisia a observat “stricarea” limbii romane in toate sferele societatii, cu exceptia bisericii. In al treilea rand, s-a cerut ca Nicolae Densusianu (1846-1911) sa completeze seria documentelor extrase din publicatiile vremii cu cele care i-au scapat din vedere (rapoartele consulilor straini), pentru a nu-i induce in eroare pe cercetatorii colectiei care credeau ca aceasta cuprinde toate documentele referitoare la Istoria Romanilor.
Raportul a fost aprobat fara retineri de plenul Academiei.