Nu de puține ori mi s-a întâmplat să sun pe numărul personal prietenii care lucrează în multinaționale sau chiar managerii cu care interacționez și să primesc în locul banalului “alo” un răspuns de tipul: “Vlad Cristescu” sau chiar “Vlad, compania X”.
Lumea corporatistă a ajuns să-i dea muncii un rol mult mai mare decât ar trebui, iar angajații nu mai au timp să se ocupe cum trebuie de viața de familie sau de hobby-uri, iar acest lucru l-a semnalat și trainerul Octavian Pantiș (TMI), unul dintre speakerii de la HR Conference organizată de ZF săptămâna trecută. Transferul de comportament impus de regulile din multinaționale în viața personală este aproape insesizabil pentru angajați. Ei spun că dacă răspund direct cu prenumele și numele companiei îi scutesc pe cei care îi sună de întrebări suplimentare/ plictistitoare de tipul: “Sunteți de la compania X?” sau “Aș putea vorbi cu Y?”.
Însă în momentul în care acest tip de comportament este copiat și în viața personală, este posibil să formeze niște reflexe care nu sunt percepute de ceilalți ca fiind normale, dar care ulterior să fie de asemenea asimilate și de cei din urmă.
Răspundeți la telefon folosind prenumele și compania, în loc să spuneți un simplu “alo”? V-ar plăcea să vă auziți copilul răspunzând la telefon cu numele școlii la care învață? Ce alte tipuri de comportamente preluate din regulamentele corporațiilor ați transferat și în viața personală?
Așteptăm opiniile și comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, pe http://www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF.
Cititorii ZF spun că open space-urile sunt dăunătoare productivității angajaților. Ce e de făcut?
Angajații din companiile locale care lucrează în birouri de tip open-space sunt destul de nemulțumiți de faptul că trebuie să-și îndeplinească sarcinile de lucru ascultând muzică și spun că acest lucru le afectează productivitatea. Noile clădiri de birouri care se construiesc lasă însă la latitudinea angajatorilor modul în care organizează spațiile de lucru.
Poate că de acum încolo ar fi mai bine să țină cont și de părerile angajaților atunci când le amenajează spațiul de lucru.
Ce au răspuns cititorii la subiectul de săptămâna trecută : “Vă place sau nu să lucrați în open space-uri?”
Angajat
Aceste birouri open space nu au decât o singură motivație. Lăcomia nesfârșită a constructorilor. În rest nu aduc nimic bun pentru angajați. Tot praful și germenii antrenați de sistemul de ventilație se distribuie egal la toți colegii. Tot haosul și gălăgia dintr-un asemenea birou nu fac decât să distrugă capacitatea de concentrare, eficiența și sănătatea psihică a angajaților.
În ceea ce privește impulsionarea lucrului în echipă, este o iluzie. Cel mai mare birou comun l-am avut cu încă cinci colegi într-o cameră și atunci am fost cel mai puțin productiv. Ideal ar fi singur sau 2 colegi, maxim 3. Iar pereții să nu fie din sticlă.
Sorina
De 2 luni ne-am schimbat sediul, am trecut de la un birou spațios în care stăteam cu încă 2 colege la un open space. Sunt obosită ca înaintea concediului de vară, uneori lucrez numai cu căștile în urechi pentru a-mi putea termina sarcinile.
Lucrul în open space dăunează randamentului. Pauzele nu se mai iau pe balcon sau prin mișcare dintr-un birou în altul, ci rămânem toți la birouri și discutăm unii peste alții.
Ana Maria
Și eu lucrez într-un birou de tip open-space și îmi place pentru că interacționez cu colegii. În schimb, atunci când lucrez cu cifre, îmi este destul de greu fără căști în care să ascult muzică. Deși se spune că acest tip de birou încurajează comunicarea, totuși atunci când ești cu șeful în birou, este mai greu să te exprimi, să vorbești deschis.
Dan
Nu îmi place biroul de tip open space. Dacă trebuie să mă concentrez și în birou este gălăgie îmi este imposibil să pot lucra fără căști în urechi. Dar și căștile sunt o sursă de zgomot care afectează capacitatea de concentrare, iar productivitatea este mai mică. Amestecarea departamentului de programare cu departamentul de marketing este cea mai mare aberație posibilă.
Mihaela Laszlo
Ați surprins bine imaginea celor care sunt nevoiți să lucreze cu căștile în urechi pentru a-și termina proiectele și bineînțeles, atunci când vine un coleg și te întreabă ceva și tu – evident – nu îl auzi, faci notă discordantă cu ceilalți, te izolezi, ești un nemernic. Da… “iubesc” open space-ul…
Alex M.
Cred că depinde de munca pe care o depui. Pentru unele tipuri de activități open space-ul este o soluție, pentru altele nu. La fel, depinde și de colegii din jur. Dacă unii stau la discuții în timp ce alții sunt presați de deadline-uri iar nu e bine. Soluția ar fi crearea unui “regulament de ordine interioară” unde pot fi trecute câteva reguli de bun simț, asta pentru cei care nu se simt. Pe mine unul mă deranjează colegii care mănâncă la birou și cei care cască zgomotos.
Lucian
Nu prea ne place să lucrăm, cu atât mai mult în open space-uri! Glumesc. Eu consider că “șeful” poate lucra în open space alături de angajații săi, astfel angajații nu mai sunt inhibați când iau contact cu superiorul și, desigur, simți o egalitate și o siguranță când îl vezi aproape. Ar trebui însă să fie o cameră (acvariu) în care să se țină meeting-urile sau discuțiile private. Mulțumim pentru întrebare, apreciem interesul vostru vis-a-vis de părerile angajaților, cu speranța ca superiorii să țină cont de textele publicate în ZF.