Pe masa Consiliului de Securitate se afla doua documente de lucru: un Proiect de rezolutie prezentat de SUA, Marea Britanie si Spania, care urmareste autorizarea unei campanii militare contra Irakului, si un Memorandum semnat de Franta, Rusia si Germania, care sustine dezarmarea pasnica a Irakului cu ajutorul inspectorilor ONU, mentionand ca optiunea militara va avea loc numai ca ultima instanta. Proiectul american arata ca regimul din Irak a ratat ultima sansa ce i-a fost oferita de Rezolutia 1441. Desi textul nu formuleaza explicit utilizarea fortei, se refera la mijloacele extraordinare din Rezolutia 1441 in caz de neaplicare a cerintelor de dezarmare. Proiectul nu stipuleaza un termen limita, dar oficialii americani au declarat ca asteapta o decizie pana la jumatatea lunii martie. Memorandumul francez prevede extindereda misiunii inspectorilor ONU pana la 1 iulie 2003. Ambele parti desfasoara o intensa activitate diplomatica, deoarece aprobarea rezolutiei cere o majoritate de noua voturi si, desigur, nici un veto. Deocamdata, SUA pot conta pe Marea Britanie, Spania, Bulgaria si se straduie sa obtina votul unor tari ca Angola, Guineea, Camerun, Mexico, Chile, Pakistan. Ziarele mentioneaza faptul ca premierul spaniol Aznar a vizitat recent Mexico si Chile pentru a semna cu acestea niste acorduri comercial-financiare care sa le convinga sa voteze rezolutia. In acelasi scop, Washingtonul l-a invitat la Casa Alba pe dictatorul pakistanez Musharaf.
Administratia Bush a facut eforturi extraordinare pentru a obtine acordul Turciei in vederea folosirii teritoriului turcesc pentru un atac militar american in Irak. Guvernul turc va primi un ajutor financiar de peste 25 miliarde de dolari donatie si credite pentru a permite ofensiva a 62.000 de militari americani si a sute de avioane contra Irakului. Planurile militare americane prevad organizarea a doua fronturi de atac – unul in sud, prin Kuweit, si altul in nord prin Turcia. Acest al doilea front este complicat, deoarece presupune patrunderea trupelor americane prin Kurdistan, unde fortele locale lupta pentru independenta si pentru cucerirea exploatarilor pertrolifere din Kirkuk si Mosul. Generalii turci vor sa evite eliberarea kurzilor si in acest scop intentioneaza ca o data cu trupele americane sa introduca si cateva divizii turcesti care sa tina pe kurzi sub control. Analistii militari americani avertizeaza ca acest front este exploziv si din cauza ca populatia turca este ostila unei invazii americane intr-o tara islamica, stare de spirit care s-a reflectat si in dezbaterile din parlamentul turc. Saptamana trecuta s-a iscat o problema tensionata in jurul constatarii inspectorilor ONU in Irak ca rachetele Al Samud aflate in posesia armatei irakiene au o raza de actiune nepermisa de dispozitiile ONU. Seful inspectorilor, Hans Blix, a adresat o nota oficiala guvernului irakian cerandu-i ca pana la 1 martie sa dispuna distrugerea lor. Dar in interviul acordat lui Dan Rather, redactorul postului TV american CBS, Saddam Hussein a declarat ca nu va distruge rachetele. Abia in ultimul moment, Blix a primit o comunicare de la Bagdad ca guvernul irakian se va supune ordinului. Merita a fi mentionat si incidentul din Camera Comunelor la Londra, unde Tony Blair a avut o zi grea miercuri: 121 de deputati laburisti au votat contra politicii in Irak si numai votul opozitiei conservatoare l-a salvat pe Blair de la o infrangere umilitoare. Opinia publica din tara noastra urmareste cu mai mare interes evolutia conflictului cu Irakul, deoarece la Constanta si la Mamaia s-au facut numeroase aranjamente pentru cazarea unor soldati si ofiteri americani, care urmeaza sa participe la operatiunile din zona Golfului. Aeroportul Kogalniceanu este amenajat special pentru avioane americane militare care sosesc de la bazele din Germania si Italia. Oricum, saptamanile urmatoare vor fi decisive pentru soarta razboiului contra Irakului. Deocamdata, Consiliul de Securitate tine sedinte de discutie. Se va trece la vot cand administratia Bush va socoti ca dispune de majoritate.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.