O comedie umană într-un mozaic de 21 de schițe surprinde moravurile societății franceze de astăzi. Un volum de nici două sute de pagini – Fericiți cei fericiți ne descoperă o scriitoare cu rar simț al umorului și finețe a observației psihologice: Yasmina Reza. Dacă știm că prozatoarea este om de teatru, se explică și se justifică impresia că intră în pielea personajelor, chiar și în travesti.
Volumul abordează marile teme ca iubirea și adulterul, prietenia și trădarea, bătrânețea și boala, viața și moartea, cuplul și familia, fericirea și nefericirea. Cele 18 personaje conturate cu acuitate și finețe sunt prinse în rețeaua legăturilor complexe, de la cele de familie la relații amoroase, extraconjugale, de la colegialitate la amiciție.
Legăturile dintre ele alcătuiesc o rețea ce transformă schițele într-un mic roman coral, creat de o suită de monologuri. Fiecare personaj își are momentul defulării, când răbufnește după o acumulare tot mai tensionată de mici sau mari frustrări. Aparențele de fericire a cuplului, de armonie a vieții de familie se pulverizează treptat.
Robert Toscano explodează de furie într-un magazin, în fața soției sale Odile, subiectul disputei fiind brânzeturile alese. Consumismul împins spre limite satirizat aici este pretextul izbucnirii provocate de nemulțumiri vechi. Dar Odile păstrează ceva din firea mamei ei, Jeanette Blot, care știe prea bine jocul măștilor în războiul dintre sexe, pe când Ernest Blot, tatăl, se vede bântuit de tot soiul de gânduri.
Soții Toscano sunt exasperați de prietenii lor de familie, Pascaline și Lionel Hutner, fiindcă-și etalează tandrețea în fața celorlalți, până îi îngrețoșează, fără să bănuiască drama pe care o țin secretă: fiul lor Iacob, de 19 ani, a început ca în joacă să o imite pe Céline Dion, apoi a ajuns să se creadă Céline Dion, încât părinții s-au văzut siliți să-l interneze, mințindu-i pe cei din jur că se află la Londra.
Vincent Zawada, pianistul, își însoțește bătrâna mamă la ședințele de terapie, asistă la conversațiile ei cu alt pacient, Jean Ehrenfried. Discuțiile savuroase surprind cochetăria bătrânei doamne, care știe farmecul pălăriilor și efectul asupra bărbaților din generația ei, dar în discuție cei doi îl invocă pe medicul Philip Chemla. Vocea medicului scoate la lumină incestul și abuzul suferit în copilărie explicând viața dublă și complexele din prezent.
Damien Barnèche, șoferul unei actrițe celebre, Loula Moreno, are propriile gusturi și opinii. Și cei doi își găsesc ceva în comun: preferința pentru biscuiții Pim’s. Chantal Audouin, organizatoare de evenimente, are o aventură cu un secretar de stat, iar detaliile caustice subliniază nevoia omului politic de a-și arăta puterea ținând în brațe două femei simultan.
Feliile tăiate din viețile personajelor arată diferența uriașă între aparența de împlinire sau bunăstare și singurătatea, suferința, durerile ce nu pot fi potolite. Escapadele amoroase în provincie ale unei femei sau aventurile bărbaților cu fete foarte tinere și proaspete nu pot acoperi golul lăuntric și nici bătăliile surde ale sexelor pe care le încheie doar moartea.
Yasmina Reza a ales ca titlu al romanului o sintagmă borgesiană, ea sună a ironie plină de cruzime, căci nefericirea colcăie pretutindeni în existențele personajelor. Monologurile ei trădează și instinctul actriței și talentul dramaturgului, fiindcă ușor se pot imagina scenete dramatice ori scheciuri pline de mișcare, confesiunea saturată de vii detalii ale vieții cotidiene se proiectează ușor pe scenă ori pe ecran.
Dincolo de ironia borgesiană a titlului, cartea semnată de Yasmina Reza demonstrează că în literatura franceză contemporană interesul se împarte între viața interioară a personajelor și dimensiunea socială a existenței, căci familii și cuplu aparțin unei lumi cu reguli precise, ele dansează cu voie sau fără voie în baletul colectiv. Balzac n-a murit, supraviețuiește într-un travesti ingenios!
Yasmina Reza, Fericiți cei fericiți, traducere din limba franceză și note de Luiza Vasiliu, Editura Polirom, 2013, 176 pag.