Așa cum promiteam în numărul 705 al Ziarului de duminică, revenim asupra unei cărți extrem de importante, semnate de istoricul american Robert D. Kaplan și tradusă în românește de Mihnea Gafița, la Editura Litera*).
Robert D. Kaplan este autorul a 14 cărți de politică externă și călătorii, traduse în numeroase limbi, inclusiv în românește, printre care: Monsoon: The Indian Ocean and the Future of American Power; Balkan Ghosts: A Journey through History și Warrior Politics: Why Leadership Demands a Pagan Ethos. A fost, timp de peste un sfert de secol, corespondent pe politică externă pentru publicația The Atlantic. În 2011, Foreign Policy l-a desemnat printre „Primii 100 de gânditori ai lumii“. Din 2009 până în 2011, Kaplan a fost membru al Comitetului de Politici de Apărare condus de secretarul american al Apărării, Robert Gates. Din 2008, este senior fellow în cadrul Center for a New American Security din Washington. Din 2006 până în 2008, a fost visiting professor de securitate națională al Promoției 1960 din cadrul Academiei Navale a Statelor Unite, Annapolis. Robert D. Kaplan, conduce departamentul de analize geopolitice al Agenției de analize strategice internaționale Stratfor, din Austin, statul Texas. „Răzbunarea geografiei: ce ne spune harta despre conflictele viitoare și lupta împotriva destinului” trece în revistă punctele fierbinți ale istoriei universale, luând în considerare avantajele și dezavantajele lor geografice. Cartea vorbește și despre felul în care amplasarea unei națiuni pe hartă are un anume impact asupra sorții acesteia și a psihicului colectiv. Pentru a înțelege evenimentele actuale, de orice fel (instabilitate politică, războaie, conflicte religioase) – susține Kaplan – e de ajuns să aruncăm o privire asupra hărții. „Harta, chiar dacă nu e determinantă, poate reprezenta un punct de plecare pentru înțelegerea unei logici istorice a ceea ce ar putea urma”. El reabilitează, într-un anume fel, geografia, multă vreme desconsiderată, susținând că aspecte aparent banale – dacă ai munți pe teritoriul tău, dacă ai ieșire la mare, care sunt vecinii și cât de puternici, care este sporul demografic, care este procentul tinerilor, cum stă economia – sunt elemente care pot modifica proiectele și destinul unei țări. Unii vor căuta resurse necesare pentru a-și hrăni populația, alții vor dori să nu mai fie constrânși într-un teritoriu fără ieșire la mare ș.a.m.d, iar urmarea sunt conflictele. Perioada ultimelor decenii, de relativă acalmie, este, prin urmare, înșelătoare. Istoricul își propune să examineze „cum geografia va modela opțiunile strategice” ale Europei, Rusiei, Chinei, Indiei, Iranului, Orientului Mijlociu. Viitorul poate fi înțeles în contextul climei, al posesiei pământului și al altor certitudini fizice. În mijlocul unei lumi aflate într-o turbulență crescândă și imposibil de stăpânit, Kaplan susține că geografia este cea care poate da un sens.
Cartea a apărut în original în 2012, dar analizele ei sunt foarte valabile și azi, exemplul grăitor fiind Rusia și tendințele ei de expansiune. Robert D. Kaplan scrie că Putin și Medvedev „nu au dus în ultimii ani o politică de orientare pragmatică a Rusiei către Europa și către Pacific, prin urmare nu au reformat propriu-zis Rusia, astfel încât să facă din ea o putere mai atractivă în ochii fostelor ei popoare supuse. (…) Putin și Medvedev nu au venit cu niciun fel de idei înălțătoare, cu niciun fel de ideologie, singurul element care lucrează în favoarea lor e geografia.” „Putin a optat pentru expansionismul neoțarist, făcut posibil pe termen scurt de uriașele resurse naturale pe care le poate arunca în joc țara sa.” „Victoria în Războiul Rece a schimbat multe lucruri, dar nu a diminuat realitățile geografiei. Iar o Rusie renăscută ar putea dori să încurajeze scindările, pentru a-și crea spațiu strategic. După cum s-a văzut în 2008, la invadarea Georgiei, Rusia lui Putin nu este o putere pe care s-o mulțumească un statu-quo.”
Nimic mai elocvent decât cele petrecute recent în Ucraina.
Mai mult, subliniază Kaplan, înfruntarea dintre Rusia și Europa, mai ales cea dintre Rusia și tandemul Germania-Franța, continuă, așa cum nu s-a oprit deloc de la războaiele napoleoniene încoace, iar destinele unor țări ca Polonia și România atârnă și ele în această balanță. Apartenența la NATO e singurul element care oprește o nouă expansiune rusească, consecințele unei asemenea erori fiind, în mod cert, incalculabile.
Aflat la București la lansarea traducerii cărții sale, Robert Kaplan declara: „Rusia nu mai este slabă și haotică. Este condusă de un lider foarte deștept și foarte capabil, care gândește în termeni geografici și în hărți. Și nu este un fost funcționar de partid, ci un fost agent de informații, care știe cum să folosească puterea cel mai bine pentru a submina centrul și estul Europei fără a face prea multă vâlvă. Prin bănci, prin infrastructură, prin căi ferate, folosește companiile energetice pentru a submina sau pentru slăbi suveranitatea Europei Centrale și de Est și pentru a crea o zonă tampon.” „Din punct de vedere geografic, România este binecuvântată. Are Delta Dunării, acces spre centrul Europei pe Dunăre. În comparație cu vecinii săi, are resurse energetice mari, resurse minerale strategice, hidrocarburi, gaze de șist ce pot fi exploatate. Provocarea României este să construiască instituții puternice, instituții impersonale care să fie eficiente pentru a face din România un loc care să vrei să vii să faci afaceri în secolul al XXI-lea. Carpații sunt granițe ale destinelor. Pentru că influențele din vestul și centrul Europei au trecut peste Carpați, pentru că existau căi comerciale prin Carpați. De aceea, Carpații sunt o fortăreață, nu o graniță fixă.”
*) Robert D. Kaplan – Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta despre conflictele viitoare și lupta împotriva destinului. Editura Litera. Traducere de Mihnea Gafița. Prefață de Paul Dobrescu