Ce de comentarii, ce de glume, ce de scenarii a generat pe internet viitorologul Ian Pearson, altminteri om serios si strateg al gigantului British Telecom, cand a facut âgresalaâ de a vorbi cu presa despre felul cum vede domnia-sa viitorul implanturilor mamare.
âNu ne va mai mulTumi doar cAStigul esteticâ â a spus el. âVa trebui sa dam pungutelor umplute cu silicon si o utilitate tehnologica.â Dupa care, frizand perversiunea, a propus nici mai mult nici mai putin decat ca unul dintre implanturi sa gazduiasca un music player MP3, iar celalalt â un device care sa inmagazineze intreaga colectie de muzica a posesoarei. Melodiile ar urma sa fie trimise prin unde radio, fara fir, din sani direct catre casti.
Viitorologul s-a abtinut sa explice in detaliu cum va fi pornit sau butonat music player-ul, un bun motiv pentru ca forumurile de pe internet sa se umple cu solutii extrem de originale.
Intamplarea, care poate parea originata intr-un moment de insanitate a cercetatorului britanic, nu este chiar un accident si releva o tendinta. Implantul in medicina umana bate de prea multa vreme pasul pe loc â cantonand in reconstructia unor parti deteriorate ale corpului cu ajutorul unor piese din metal (dinti, calote craniene, oase, articulatii) sau in ratiuni estetice (buze, sani, fese) â pentru a nu se pregati o revolutie. Mai ales acum, in era multimedia, cand suntem asaltati din toate partile de filme, videoclipuri, muzica, fotografii, jocuri. Toate acestea ruleaza pe telefonul mobil, pe televizor, pe display-urile din magazine, avioane sau autobuze si pe internet â imensul spatiu in care oricine gaseste orice.
Si cum omul este o fiinta eminamente mimetica, supraconsumul de multimedia la care s-au dedat unii va deveni, daca nu a devenit deja, un comportament obisnuit.
Echipamentele digitale sufera si ele o miniaturizare accentuata, potrivit legii âcu cat este mai mic, cu atat este mai puternicâ. Ideea de a âincastraâ dispozitive electronice de entertainment in corpul uman a aparut astfel de la sine.
Pana la atingerea acestei performante, marii producatori propun solutii insolite, de succes mai ales in spatiul asiatic, cum ar fi ochelarii cu music player incorporat sau miniecranul video care se ataseaza de cap, in dreptul unui singur ochi, si livreaza imagini in timp ce purtatorul este prins cu alte activitati.
Acestea sunt deja produse comerciale, purtate si utilizate de acei freaks care vor fi si primii gata sa se ofere drept cobai pentru implantarea unui telefon mobil (exista si un astfel de proiect) sau a unui music player.
Unii cercetatori resping frivolitatea proiectelor de acest fel si se concentreaza pe re-crearea unor functii vitale. Lucru important de vreme ce, in lipsa acestora, experienta multimedia devine imposibila. De pilda, australienii implanteaza deja in craniul pacientilor surzi minuscule dar foarte puternice computere, capabile sa refaca functia auditiva. Iar experimentele cu introducerea in ochi si cu conectarea la creier a unor minisisteme informatice menite sa redea vazul persoanelor atinse de cecitate sunt si ele aproape de momentul reusitei depline.
In aceasta nebunie a proiectelor biologice SF, nimeni nu-si permite sa afirme ca avem de-a face cu predictii absurde. Nici macar fundamentalistii crestini care identifica in implanturi semne clare ale Apocalipsei (âSemnulâ pus pe frunte sau pe mana).
Vom asista cel mai probabil la o re-Creare o omului de catre sine. Este foarte posibil ca insul viitorului sa mearga pe drumul vietii ascultandu-si muzica ascunsa in trup, uitandu-se la filmele depozitate sub piele (ori visandu-le).
Va trai aproape izolat in lumea artificiala pe care si-a compus-o. Va fi mai fericit? Nu conteaza: in caz ca nu reuseste, rezolvarea, am vazut, exista deja: un alt implant. Antidepresiv.
Player-ul din ochelari
Compania americana Oakley a lansat pe piata un music player atasat unei perechi de ochelari de soare. Dispozitivul inmagazineaza cel putin 240 de melodii, care sunt incarcate din computer prin cablu. De aici si pana la implantarea unui astfel de aparat muzical in ureche a mai ramas, teoretic, doar un pas.