Sper ca România să fi depășit zilele trecute apogeul scandalului și al luptei Politice din ultimii 22 de ani, care a culminat cu al doilea Referendum pentru demiterea Președintelui României din istorie, și, coincidență sau nu, este vorba de același Președinte.
În lipsa oricărei urme de consens Politic din partea celor implicați, România s-a divizat practic pe de-a întregul în doua tabere: una favorabilă schimbării, și alianței care a căștigat detașat alegerile locale din iunie, USL, și una favorabilă Președintelui Suspendat a doua oară, Traian Băsescu.
Din păcate rezultatele votului popular pentru Demiterea Președintelui Suspendat nu arată nici un câștigător, prin neprezentarea la vot a unui număr suficient de alegători, adică a 50% plus unu din cei înscriși pe listele de vot, ci a doar aproximativ 46% din cei peste 18 milioane de persoane cu drept de vot care figurează pe listele oficiale.
Rezultatul votului propriu zis însă, adică faptul că aproximativ 8 milioane de români sunt de acord cu demiterea Președintelui, nu este în măsură să asigure sub nici o formă premisele unui echilibru democratic în România, sau să ajute cumva cele două tabere ale Clasei Politice să se reconcilieze.
Sigur, analiștii și sociologii celor două tabere pot interpreta în moduri antagonice acest rezultat, dar părerea mea este că România nu are acum sub nici o formă nevoie de astfel de interpretări partizane. “Casa” arde oricum din temelii, nu mai e nevoie de “paie” proaspete.
Mergând puțin în trecut pe firul acestui colosal scandal autohton, trebuie să ne amintim și intervențiile în sprijinul democrației a câtorva lidei emblematici ai UE, îngrijorați vizibil de ceea ce se întamplă în România cu Statul de Drept, cu Justiția.
Aceste intervenții și mesaje diplomatice au rezultat în stabilirea pragului de cvorum la Referendum ca sistem de protecție al Democrației și al Statului de Drept. Aici lucrurile sunt destul de nuanțate, în opinia mea, în sensul că poate dacă nu am fi avut “cvorum obligatoriu” la acest Referendum, atunci “am fi avut cvorum”…. în ciuda contradicției de termeni evidentă, eu cred că această expresie are sens…
Personal sunt clar de părere că avem nevoie, acum mai mult ca oricând, de sfaturile unor oameni din categoria Liderilor UE de care vorbeam mai sus.
Avem nevoie ca Liderii Occidentali să trimită către Liderii ambelor tabere autohtone mesaje de echilibru, de “trezire” dacă vreți, din această luptă oarbă care nu a adus și nu poate aduce nimic bun României.
Un astfel de discurs pare că îl începe chiar Președintele Suspendat, prin faptul că își asumă acum (în sfârșit!) rolul de mediator, având șansa să devină pentru prima dată un Președinte al tuturor românilor, chiar și al celor aproape 8 milioane care nu îl mai vor.
La fel, Alianța USL are datoria de a dovedi alegătorilor săi că are maturitatea politică să nu facă exact ceea ce critică cel mai aprig la Președinte, adică învrăjbirea românilor unii împotriva altora, denigrarea celor care nu au aceleași simpatii politice sau dorința obținerii Puterii Absolute în Stat.
În acest tablou, în opinia mea, o soluție de viitor este poate ca Liderii emblematici ai UE, care s-au implicat vădit în această luptă politică extrem de violentă din România anului 2012, să vină cu o soluție pentru echilibru, care să catalizeze în primul rând acea transparență, stabilitate și viziune pentru România Viitorului, lucruri care care ne lipsesc acut.
Până la urmă, este și responsabilitatea lor, pentru că România este membră UE, Nato, are acorduri peste acorduri cu FMI, Banca Mondială, are un sistem bancar 80% apartinând Marilor Puteri UE, are o industrie (ce a mai rămas) care depinde 99% de pixul Liderilor Politici si Economici ai UE, și lista ar mai putea continua.
Ar fi bine și ca UE să ne trimită supraveghetori nu numai pentru Referendum sau pentru MCV-ul de pe Justiție, ci profesioniști onești care să supravegheze modul cum companii din UE care construiesc autostrăzi în Germania, Portugalia, Grecia sau Ungaria cu 3-5 milioane de euro pe km, nu reușesc să termine la timp în România o autostradă în câmpie, cu 10-15, chiar peste 20 mil euro pe km.
Am avea nevoie de consultanți cu experiență din state dezvoltate ale UE și pentru a ne ajuta să deprindem arta de a atrage fonduri structurale UE, marele premiu al Aderării, și aș propune ca să fie plătiți cu procente din sumele atrase, nu cu sume fixe, indiferent de succesul sau eșecul lor, cum sunt plătiți mulți din consultanții vestici la ora actuală.
Să vină și specialiștii pe Justiție care ne monitorizează atent de ani de zile, să facă Justiția să funcționeze, să condamne și politicieni, și oameni de afaceri corupți, dacă sunt probe reale, dar mai ales să înceapă să judece echitabil, să rezolve cazurile banale de zi cu zi într-un timp decent, nu în zeci de ani, să dea sentințe comparabile, nu cu diferențe uriașe între instanțe, sau pentru fapte similare, cum se întamplă azi, că ajungem să batem record după record ca număr de sancțiuni de la CEDO…
În loc să ne luptăm orbește, trebuie să știm până la urmă, Cine suntem Noi în UE? Care e rolul nostru? Pentru ce ne-am integrat? De ce? Care e viziunea transparentă a Liderilor UE cu privire la România?
Iată tot atâtea întrebări la care discursurile despre Statul de Drept, valorile Democrației, Bunăstare, Productivitate și Recuperarea Decalajelor nu le mai spun nimic celor peste 8 milioane de cetățeni români care au venit la Referendum. Pentru că nu aduc locuri de muncă plătite decent, nu ajută cursul Leu-Euro, nu atrag investitori, nu plătesc ratele la bănci, nu asigură supraviețuirea și progresul….
E nevoie de un alt tip de mesaj, de o Soluție care să evite colapsul general al României…și poate, pe termen mai lung, de un alt tip de Lideri.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.