Neagu Djuvara
Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 și unele amănunte aproape de necrezut din prejma dramaticei noastre capitulări
Editura Humanitas
Textul acestei cărți a apărut inițial într-o ediție specială a ziarului “Adevărul” din 6 februarie 2012. Dat fiind interesul stârnit, Neagu Djuvara i-a făcut câteva adăugiri și l-a publicat în volum. Din când în când, unele ziare, în căutarea vreunui subiect senzațional, repun în discuție tema 23 august 1944 și, astfel, tema subsecventă a neșansei generalului Antonescu de a obține pentru România un armistițiu convenabil cu Aliații. Odată cu documentarea pripită și ocolirea cu rea-credință a evidențelor, ziarele iubitoare de zarvă au preluat de la partizanii înflăcărați ai lui Antonescu, care își trag seva din istoriografia comunistă a anilor ’80, și mitul unei misterioase telegrame pe care sovieticii i-ar fi trimis-o de la Stockholm generalului, anunțându-l că sunt gata să-i accepte condițiile de capitulare. O naivitate și în 1944, și după aproape 70 de ani, pe care unul dintre ultimii martori, ba chiar participant la evenimente, pe atunci tânăr diplomat, nimeni altul decât Neagu Djuvara, o combate cu o impecabilă demonstrație istorică. Misterul e deslușit: nu a existat nici o telegramă care să facă din sovietici niște inamici binevoitori, iar din Antonescu, un erou!
“De zeci de ani – scrie Neagu Djuvara – se vântură informația că ar fi existat o telegramă sosită în dimineața lui 23 august 1944 care ar fi acceptat condițiile mareșalului Antonescu și l-ar fi încuviințat să semneze armistițiul cu Uniunea Sovietică. Informația e cu totul eronată. Acceptarea celor două condiții de ameliorare cerute de mareșal fusese transmisă la București din 30 mai 1944. Deci cu aproape trei luni înainte de 23 august. Telegrama sosită de la Stockholm în dimineața lui 23 august nu anunța, nicicum, un acord cu mareșalul Antonescu, după cum voi dovedi mai jos.”
O carte care merită citită cu condeiul în mână.
Petre Roman
Orice ar fi
Cuvintele împotriva Puterii
Editura Adevărul
Cuvânt înainte de I.M. Ioniță. Subtitlul volumului face trimitere la nuvela omonimă a scriitorului rus Alexandr Soljenițîn. Cele peste 500 de pagini ale volumului editat includ editorialele semnate de autor din aprilie 2008 încoace. Întâiul premier din istoria postdecembristă a țării realizează în cartea sa o radiografie a evenimentelor politice cu care societatea românească s-a confruntat în ultimii ani. În lumina prezentului, Petre Roman nu ezită să se întoarcă și în trecut, chiar și la cel de dinainte de 1989, când România a traversat într-o manieră aparte un regim de sorginte comunistă, fie la cel imediat de după 1989 când România a cunoscut noi momente istorice dificile în transformarea sa. Volumul include, de asemenea, un amplu interviu realizat de jurnaliștii Oana Stancu și Ion M. Ioniță, ultimul semnând dealtfel și prefața cărții, despre primii ani ai tinerei democrații românești, dar și o scurtă evocare a tatălui autorului, cel despre care Petre Roman nu a pregetat să afirme că i-a fost “călăuză morală și politică”.