Între 3 și 15 februarie, la Art Yourself Gallery poate fi vizitată expoziția „Transform – a Red Experience”. Expun Flavia Lupu, Raluca Ilaria Demetrescu, Mihail Coșulețu, Florin Pantilimon, Adrian Sanduși Ramona Biciușcă.
Obiectele se transformă, se prefac în ceea ce nu sunt prin propria noastră dorință. Produsul devine prin recontextualizare o anexă, un adjuvant al demersului artistic, și, în mod echivalent, arta devine o modalitate de a adăuga „ceva în plus” obișnuitului vieții noastre.
Lumea capătă o nouă alcătuire, într-o prezentare care face referire la povestea metamorfozării formelor și funcțiilor. Energia creatoare ascute simțurile, dă noi sensuri, transformă lumea. Pentru noi, cei deschiși unor abordări ce ies din tiparul obișnuitului, dorințele pot să construiască noi realități subiective, iar tot cee ace există, în mod simbolic, capătă o voiță proprie. Umanul se confundă cu lucrurile, iar materialele se combină pentru a crea potențialul unei noi povești.
Publicul este invitat să experimenteze o ambiguizare a trăirilor și să intre într-o lume a magicului actual bazat pe o transformare a simțurilor. Orice devine posibil și este admisă orice abatere de la banalitatea cotidiană cu care suntem obișnuiți.
„Transform – a Red Experience” – spune Flavia Lupu – vă propune o variantă contemporană a unui joc al imaginației în care vizualul este la limita dintre mitologia produsului contemporan și propriile semnificații ale celor deschiși la nou. În acest context imaginația poate îmbogăți realitatea. Experimentele capătă potențialul unor acțiuni, iar posibilitățile devin nelimitate!
Seria de instalații obiectuale intitulată sugestiv Lolita investighează caracterul efemer și semnificația simbolică a obiectului – precizează Ramona Biciușcă. Discursul expozițional este subordonat procesului de instrospecție în căutarea aventurii imaginare a iubirii absolute, ca sentiment revelator al existenței umane.Instalația Lolita pune în discuție o serie de principii distincte ce stau la baza acumulării obiectuale și anume caracterul suprarealist și efectul surpriză. În acest caz, surpriza nu este redusă la un simplu gest, o emoție spontană, ea stimulează contradicția și totodată face trimitere la valoarea incontestabil tactilă a obiectului. Principiul acumulării propune vizualizarea procesului creativ ca o reflexie parodică și critică la adresa naturii efemere a iubirii.
„Individul dement, impertinent și ambițios, reprezintă idealul de conduită urbană. El apare cu un aer proaspăt, adeseori naiv, în esență periculos, răspândind în jurul său un iz suav de Trusardi. El astăzi ne reprezintă, dar Doamne ferește să ajungă să scrie istoria de mâine. Different pattern – înseamnă căutări în zona urbană, impresii negative diverse, resimțiri inferioare, terapii sumare, amenințări stradale cu permanenta idee a sinuciderii. Mirajul orașului impune o tăcere periculoasă, adeseori bolnăviciosă, care în final distruge.”(Adrian Sandu)
„Problema se pune dacă accept lumea așa cum este sau doar imaginez cum e, cum ar putea fi, ca într-o alegorie . Încă nu am aflat ce vreau și ce caut. Pendulez permanent între realitate și autoficțiune. Realitatea mea e una confuză, (auto)ficțiunea cam tot pe acolo. Nu reușesc să-mi definesc căutările și viziunile asupra lumii. Mă uit în jur și nu mă prind cam ce să vreau, încotro să privesc, încotro s-o iau. Ca o realitate dublată, ba rozalie, ba în alb negru, ba în roșu, ba în verde, ba în idei, ba în imagini, ba în dublu, ba în serie/serialism. Îmi tot bat capul cam pe unde ar trebui să mă situez și pe urmă, a exasperare că nu găsesc răspunsuri îmi spun că nu asta e important, că important e doar să acționezi, chiar și în inerție. Pe două fronturi, pe două contraste. Îmi place mult „imaginea” pe care o închipui atunci când în „Orașele invizibile” ale lui Italo Calvino, Marco Polo, explorator genial, se întâlnește cu marele împărat Kublai Kahn căruia îi povestește lucruri, situații văzute sau imaginate, în fabuloasele lui călătorii de început de modernitate în lume .
Desenele pe care le realiez se compun din amintiri, observații și trăiri, istorii, lecturi, anecdote, situații de viață, intuiții și se compun asemeni unor dictee automate, pe măsură ce gestul mâinii urmează fugii de idei. Nesiguranța în artă, în creație, o hartă e emoțiilor, o punere în formă a unor chestionări.
Pentru expoziția Red am realizat un parcurs grafic, prezentat sub forma unor desene în diverse tehnici. Bicicleta verde e un desen mai vechi iar restul desenelor se adaugă ca într-o poveste (auto) ficțională țesând/desenând pe marginea temei, urbane, imediate, ludice.
Dialog între voința conștientă de a face și intuiție, desenele mele există împreună cu dublura lor, artă și serialism, duo, bi.” (Raluca Ilaria Demetrescu)
*
* *
Începând cu luna februarie, Art Yourself Gallery susține o serie de proiecții săptămânale pe tema expoziției din luna respectivă: în fiecare vineri câte două lungmetraje, ficțiune și documentar, sau un lung și scurt-metraj din repertoriul cinema-ului de autor.
RED a colorat istoria filmului prin asocierile vizuale și culturale la care aceasta face trimitere. Numeroși realizatori au ales tonalitatea roșului pentru a reda prin imagine starea de intensitate, spontaneitate și nebunie pe care o transmite culoarea. La nivel narativ, aceștia s-au jucat și cu asocierile culturale care corespund culorii, cum ar fi iubirea, pasiunea dar și pericolul și anumite ideologii.
Primul grup de filme, „Matador” de Pedro Almodovar și „Wild at Heart” al lui David Lynch, reflectă modul prin care, la nivel vizual și narativ, realizatorii s-au folosit de roșu pentru a reda legatura dintre iubire, pasiune și nebunie sau chiar moarte.
A doua grupa, din care fac parte „La Chinoise” al lui Jean-Luc Godard și documentarul „Hearts of Darkness” de Fax Bahr, George Hickenlooper și Eleanor Coppola, se axează pe interpretarea legăturii roșului cu ideologia comunistă. Dacă Godard este dezamăgit cu măsura în care a fost pusă în practică și întelesă ideologia în Occident, „Hearts of Darkness” urmărește partea „practică” a realizării filmului „Apocalypse Now” despre războiul din Vietnam, subliniind modul în care Francis Ford Coppola a fost cuprins de iluzia că „acesta nu este un film despre Vietnam, este însuși Vietnamul”.
Seria nu se putea lipsi de o grupa în care sângele să fie însuși un personaj prinicipal; apariția acestuia în „The Shining” al lui Stanley Kubrick și în „Deep Red”, semnat de regizorul cult al filmului horror, Dario Argento, conduce însă cele două filme pe căi diferite.
Ultima pereche explorează evoluția femeii fatale (cu al ei ruj roșu) în istoria filmului. Dacă Alfred Hitchcock este cunoscut pentru personajele femeii fatale inițial amenințatoare care înspre sfârșit este îmblânzită/ calmată/ pedepsită, modelul acesta aplicându-se și în cazul lui Marnie, Jonathan Glazer are o altă viziune asupra personajului jucat de Scarlett Johansson în „Under the Skin”.