Gabriel García Márquez – Un veac de singurătate. Editura RAO. Traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți
Prima traducere în românește a celebrului roman a fost făcută în 1971 de Mihnea Gheorghiu și tipărită de vechea Editură Univers. RAO a retipărit cartea în mai multe ediții din 1995 până astăzi. Cea de față este a doua versiune în limba română, apărută într-o ediție foarte îngrijită și în colecția „100 de clasici” și se bazează pe cea mai autorizată ediție dintre numeroasele apărute de la publicarea romanului, în 1967, anume ediția comemorativă din 2007, când „Un veac de singurătate” a împlinit patru decenii. Este singura care se bucură de privilegiul de a fi fost revăzută de autor.
„Un veac de singurătate”, capodopera care l-a propulsat pe Gabriel García Márquez pe orbita celebrității internaționale și i-a adus premiul Nobel (1982 – „pentru romanele și povestirile sale în care fantasticul și realul se îmbină într-o bogată lume imaginară ce reflectă viața și conflictele unui continent”), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creație a lui Cervantes –, cel mai frumos roman de expresie spaniolă din toate timpurile, așa cum mărturisește și Pablo Neruda care îl numește „Don Quijote al timpului nostru”. Istoria celor o sută de ani ai fabuloasei aventuri trăite de cele șapte generații ale familiei Buendía, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările și speranțele lor, este de fapt istoria miticului Macondo, întemeiat de patriarhul José Arcadio Buendía, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinuează adesea în realitate, miraculosul conviețuind firesc cu viața de zi cu zi. Însă întregul demers narativ sugerează ideea că Macondo nu se mărginește la o arie concretă, istoria sa fiind de fapt istoria existenței umane, căci, așa cum arată autorul, „mai curând decât un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit.”