Reforma si antireforma in Justitie

2004 a fost anul asigurarii garantiilor legale si institutionale pentru independenta reala a justitiei. Concret Romania si Uniunea Europeana au stabilit normele si standardele atat normative (pachetul de legi privind reforma justitiei, Codul penal, Codul civil, normele de pro-cedura civila si penala, legile de executare a pedepselor etc.), cat si institutionale (infiintarea PNA, autonomia CSM, reorganizarea Parchetului General, demilitarizarea Directiei Generale a Penitenciarelor etc.). La 17 decembrie, sefii de stat sau de guvern din tarile UE au constatat ca, in sfarsit, Romania a revenit pe calea normalitatii privind justitia, existand premise certe ca pana la data aderarii tara noastra sa realizeze progresele necesare privind functionarea sistemului judiciar. Au consemnat aceasta concluzie in Raportul Final, au decis finalizarea negocierilor dar, datorita experientelor nefericite din anii trecuti, cand unele promisiuni ale Bucurestiului nu au fost urmate si de aplicare si-au luat si masuri de siguranta pe care le-au numit “clauza de salvgardare”.

Au aparut o serie de comentarii care mai de care mai nevrotice si interesat politice din partea celor aflati la putere. Ma intreb daca este iresponsabilitate sau pur si simplu, continutul Protocolului 9 la Tratatul de aderare semnat in 2005 nu este cunoscut. Practic, prin clauza se verifica daca, in 2005, autoritatile au capacitatea de a lua masuri de ordin cantitativ si calitativ vizand: preluarea completa a acquis-ului comunitar si alinierea la cele mai bune practici europene cat priveste independenta justitiei, proceduri accelerate, magistrati mai multi, mai pregatiti si mai bine platiti, conditii mai bune de lucru, masuri de inlesnire a executarii hotararilor, asigurarea asistentei juridice etc.

Fara a fi spectaculoase sunt masuri esentiale, de bun-simt si care corespund punct cu punct atat asteptarilor noastre, cat si angajamentelor rezultate din negocierile de aderare la UE.

Deciziile adoptate in aceasta perioada sunt foarte ciudate. Anul 2005 a debutat prin declaratii si interventii belicoase “despre ce o sa facem noi cu justitia asta”, unele la limita Constitutiei, altele tensionate, agresive chiar, uitandu-se ca sistemul judiciar romanesc are nevoie si de sprijin pentru a deveni mai bun. La inceputul anului 2005 au fost puse in aplicare cele doua masuri convenite in noiembrie 2004 la ultimul Consiliu de Asociere Romania – UE si anume: renuntarea la imunitatea fostilor demnitari si alinierea la practicile europene privind declaratiile de avere si conflictele de interese…

Este lipsit de eleganta sa te bulucesti cu asa-zise “masuri originale” pentru a-ti dovedi utilitatea in fata noilor sefi.

In opinia mea, se face o greseala foarte grava, mai ales in fata partenerilor europeni, intretinand un tip de mesaj extremist in sensul ca “tot ceea ce a fost inainte este gresit, noroc ca am venit noi care le stim pe toate”.

Un obiectiv stabilit prin clauza a fost acela de a realiza un audit independent cu privire la impactul general al Strategiei Anticoruptie. In cursul unor intalniri cu ministrii justitiei din Austria, Franta, Germania si Spania am convenit inca din lunile septembrie-octombrie 2004 ca aceasta evaluare sa se faca de o echipa de experti europeni, condusa de o personalitate a justitiei franceze, anume desemnata de ministrul francez al justitiei din acea perioada. Am reafirmat angajamentul ca lupta impotriva coruptiei in Romania va urmari integral parametrii evaluarii europene. In 2005, acest proiect nu a mai fost sustinut si s-a ales varianta Freedom House

Deci, pentru a nu avea griji la sfarsitul lui 2005 privind activarea clauzei de salvgardare, ar fi fost suficient sa fie luate acele masuri practice pentru a asigura independenta sistemului, garantarea statului de drept si a aplicarii efective a legii. Dar guvernul a ales alta cale.

Printr-o decizie politica cu substrat evident accentul a fost mutat brusc din zona aplicarii angajamentelor asumate in procesul de aderare catre schimbarea conducerilor instantelor de la primul pana la ultimul nivel. Fie prin interventia ministrului justitiei, fie prin concursuri se dorea ca in 15 zile de la promulgarea pachetului de legi toate functiile de conducere sa fie invalidate. In cea mai mare masura acest demers a reusit, iar consecintele le vom suporta cu totii in lunile urmatoare. Ratiunile politice sunt evidente si amenintatoare in acelasi timp, urmarindu-se reimpunerea autoritatii actualei puteri asupra justitiei sub acoperirea unor principii generoase, cum ar fi: intinerirea, clarificarile morale privind componenta magistraturii, incurajarea competitiei, care sunt foarte importante si utile, dar care puteau fi aplicate cu mijloacele legale existente.

Ce se poate face. Exact ce s-a promis atat in noiembrie 2004, cat si in martie 2005, fonduri, calculatoare, proceduri simplificate, magistrati mai multi si pregatiti, eliminarea coruptiei din sistem, transparenta si responsabilitate etc.

In acest moment au fost indeplinite numai 30% din angajamentele asumate de Romania in ceea ce priveste reforma justitiei si daca masurile practice vor fi, in continuare, inlocuite cu declaratii propagandistice, vom rata integrarea in UE.

Totodata, prin declaratiile si masurile anticonstitutionale adoptate, actuala putere incearca sa convinga pe toata lumea ca statul de drept si exercitiul democratic sunt vorbe goale intr-o Romanie care trebuie disciplinata cu biciul pentru a functiona normal. O zicala interesanta spune ca biciul are doua capete.

* Cristian Diaconescu este fost ministru al justitiei