La 10 Mai 1939, în Piața Palatului din București era inaugurată statuia ecvestră a regelui Carol I, operă a sculptorului croat Ivan Mestrović. Monumentul a avut o soartă ingrată: a fost demolat și topit de comuniști de îndată ce aceștia au acces la putere.
La 6 decembrie 2010, în actuala Piață a Revoluției, a fost inaugurată, pe amplasamentul de odinioară, o altă ecvestră a aceluiași Rege. Autor: sculptorul român Florin Codre (foto 1-12).
Cu câteva zile înainte de inaugurarea monumentului Carol I, Florin Codre declara în exclusivitate pentru Ziarul de duminică: „Pentru mine, monumentul a fost un prilej de a intra într-o competiție profesională cu marii maeștri care, de-a lungul ultimelor două milenii, au atacat aceeași temă: statuia ecvestră ca monument public.
Asta am făcut și în 1976-1978, când am realizat statuia lui Avram Iancu (amplasată la Târgu Mureș). Tema statuii ecvestre este o permanentă preocupare pentru mine: am făcut sute de schițe, de lucrări pe tema relației om-animal, am încercat să aflu unde începe omul și unde se termină animalul… Omul și animalul, precum și relația dintre ei m-au preocupat dintotdeauna.
De fapt, eu am 5-10 teme pe care le târăsc după mine de când mă știu. Una dintre ele este aceea a relației om-animal. Pot spune că eu lucrez la cal de 50 de ani. Lucrez încet și temeinic, precum o stalactită.
De la atribuirea, prin concurs, a acestui monument și până la dezvelirea lui a durat atâta cât era necesar pentru birocrație și pentru actul artistic propriu-zis. Între birocrație și calitatea artistică a unei opere există o interdependență. În cazul acestui monument vorbim despre trei ani, din care artistului i-a fost dedicat un an. Asta pentru că încă mai sunt de rezolvat o seamă de anomalii administrative, anomalii generate de lipsa de experiență a factorilor administrativi în abordarea unei opere de artă. Avem legi și regulamente clare pentru străzi, pentru borduri, pentru panouri etc. O operă de artă presupune însă o înțelegere și o abordare superioare, presupune asumarea unei aventuri, a unui pionierat, a unei expediții extreme. Într-o asemenea întreprindere, neprevăzutul te acompaniază de la un capăt la altul. Deocamdată, în abordarea monumentului de for public, factorii administrativi sunt, fatalmente, tributari lipsei de experiență. Cred că, în timp, se va rezolva și această problemă.”
Tot în anul 2010, Primăria generală a Capitalei i-a comunicat oficial, la 9 aprilie, sculptorului Florin Codre că a câștigat și „Concursul de soluții pentru selectare concept artistic privind realizarea monumentului de for public Regele Ferdinand”. Ideea era ca acest ansamblu monumental să poată fi dezvelit cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la crearea României Mari, adică la 1 decembrie 2018. Ansamblul urma să fie amplasat în zona Pieței Victoriei – Kiseleff, în apropiere de vechiul amplasament al monumentului realizat în a doua jumătatea a anilor ’30 de același Ivan Meštrović, sculptorul croat care realizase și statuia lui Carol I. Dar, la fel ca și pe Carol, comuniștii l-au dat la topit și pe Ferdinand, cu cal cu tot.
De când lucrarea i-a fost atribuită oficial lui Florin Codre și până astăzi, au trecut 6 ani, în vreme ce până la aniversarea Marii Uniri au mai rămas doar 2 ani. Sculptorul încă așteaptă semnarea unui contract, care să deblocheze fondurile necesare realizării proiectului (foto 13-18).
Florin Codre: „M-am gândit, în 2014, când prin Hotărârea de Guvern nr. 24, din 15 ianuarie 2014, a fost înființat Comitetul național pentru pregătirea, organizarea și coordonarea acțiunilor din cadrul Programului Național România 100”, că lucrurile se vor debloca. Nici vorbă. A căzut și Guvernul cu pricina și n-am mai auzit pe nimeni vorbind despre «Programul Național România 100». Dar ce știu eu? Poate că cei care conduc astăzi țara consideră că Marea Unire și artizanul ei, Regele Ferdinand, nu merită un monument la 1 decembrie 2018… Eu gândesc că acesta ar fi, ar deveni, un monument identitar. Dar, din nou, ce știu eu… Poate că aceiași conducători consideră că, în contextul globalizării, identitatea ar trebui mai degrabă șoptită, iar nu turnată în bronz… Bronzul dăinuie… Și comuniștii au știut asta și tocmai de aceea au dat la topit peste 150 de monumente care aminteau de istoria noastră adevărată și de vocația noastră europeană.
Acum, timp pentru realizarea ansamblului monumental Ferdinand mai este foarte, foarte puțin. Asta dacă vrem să dezvelim monumentul la 1 decembrie 2018. Dacă nu vrem, poate că mai-marii zilei o să facă niște brelocuri cu Ferdinand pentru a sărbători cum se cuvine 100 de ani de la nașterea României Mari.”