Ca raspuns la costurile ridicate si agresivitatea potentiala a tratamentelor conventionale, in ultimii ani a capatat o importanta tot mai mare medicina traditionala.
Aceasta cuprinde -conform definitiei OMS- practici medicale, cunostiinte si convingeri care utilizeaza remedii din plante, animale sau minerale; terapii spirituale; exercitii si tehnici manuale, aplicate combinat sau separat pentru a trata, diagnostica si a preveni imbolnavirile sau a mentine starea de bine.
In timp ce in Asia si in Africa medicina traditionala are un important rol curativ, in lumea occidentala este considerata o medicina complementara sau alternativa, fiind din ce in ce mai folosita preventiv dar si ca tratament paliativ.
O piata de 60 mld. USD
Astfel, conform datelor OMS in tarile dezvoltate se inregistreaza o crestere a popularitatii remediilor naturale: in regiunile industrializate din Europa, America de Nord sau Canada peste 50% din populatie au utilizat tratamente complementare / alternative; iar in Germania procentul depaseste 90%.
De asemenea, au crescut spectaculos cheltuielile legate de aceste terapii : in SUA s-au cheltuit in anul 2000 peste 17 miliarde de dolari, iar in Marea Britanie costul anual se ridica la 230 milioane de dolari. Piata mondiala a remediilor fitoterapice este cotata anual la peste 60 de miliarde de dolari si creste constant.
In ciuda acestor fapte, lipsa doveziilor stiintifice si a studiilor clinice concludente permite utilizarea inca empirica a terapiilor traditionale. Aplicarea incorecta si improprie a unor remedii poate avea efecte negative, chiar periculoase ( ex: in Belgia, un ceai „pentru slabit” preparat din plante incorect alese a determinat fibroza renala la 70 de pacienti, care au necesitat dializa).
Cresterea constanta a pietei remediilor naturale poate duce la recoltari abuzive care pot pune in pericol biodiversitatea florei si faunei, punctul critic fiind disparitia anumitor specii si distrugerea habitatului natural.
Conchizand, dr.Yasuhiro Suzuki (directorul executiv al OMS pentru tehnologii medicale si farmaceutice) afirma: “Medicina traditionala este victima atat a entuziastului necritic, cat si a scepticului neinformat”.
Controversele privind medicina traditionala au ajuns si in atentia organismelor internationale (OMS, Comisia Europeana).
Acestea considera necesara reglementarea utilizarii metodelor traditionale precum si a pietii acestor remedii, atat pentru protectia consumatorului cat si a mediului.
OMS a lansat in anul 2002 prima sa strategie privind medicina traditionala ,ale carei obiective sunt: dezvoltarea politicilor nationale de evaluare si reglementare a practicilor medicale traditionale; crearea unei baze de date puternice cuprinzand dovezi concludente privind calitatea, eficacitatea si siguranta acestor remedii; asigurarea disponibilitatii si accesibilitatii produselor; promovarea utilizarii terapeutice corecte a medicinii traditionale de catre practicieni dar si de catre consumatori; documentarea medicamentelor si a remendiilor traditionale.
Prin aceste masuri este stimulata cercetarea stiintifica fundamentala in medicina traditionala. Pana in prezent numai acupunctura si anumite remedii din plante beneficiaza de dovezi stiintifice solide, avand la baza studii clinice randomizate.