Motivele pentru care oamenii alcatuiesc colectii, nu conteaza cu ce cuprins, sunt tot atatea praguri ce trebuie depasite cu sentimentul tainic al unor biruinte. Si zic tainic, deoarece pragurile prime le treci singur. Esti sustinut de intelegerea si cateodata si de efortul celor apropiati, abia dupa ce colectia incepe sa semnifice intr-o directie si dobandeste o seama de confirmari publice si de prestigiu.
Oamenii colectioneaza din aceleasi ratiuni din care construiesc.
Colectionatul e un impuls natural, stimabil si ameliorabil. Asa cum constructiile cer stiinta, la fel nu te poti numi cu adevarat colectionar fara invatatura. La primele achizitii, viitorul colectionar isi argumenteaza optiunile in chip naiv, dar plin de sine: Cumpar ce-mi place si fiindca-mi place! Pe masura ce stie ori, mai bine zis, pe masura ce descopera si intelege virtutiile si slabiciunile lucrului pe care a dat banii, placerile dintai sporesc sau diminueaza. Sporesc si il determina la noi achizitii, daca – spre exemplu – cumpara un “Apus de soare” doar pentru ca in lumea unde s-a format “Apusul de soare” trece drept subiect artistic in sine, indiferent de semnatura si de mestesug. Si afla repede ca nu e totul impresia, ca norocul care a dat peste el e expresia, adica arta cu care e pictat peisajul. Ca expresia – respectiv numele pictorului care a institutionalizat-o pe piata operelor de arta – e adevaratul motiv de satisfactie. Ecuatia momentului ar putea fi scrisa cu urmatoarele cuvinte: un cetatean cam necultivat cumpara de la un negustor si mai marginit o vedere din natura, ca sa descopere, dupa ce da tabloul la un restaurator sa i-l curete, ca sub jeg e semnatura lui Andreescu.
De aici incepe colectia, din momentul in care nu aduni “peisaje”, ci “Andreesti”. Nu lucruri care-ti produc unele placeri optice si tactile, ci opere cu o definitie interesanta tinand de un sistem al valorilor.
Relatia colectie-constructie e cat se poate de oportuna, deoarece in orice cladire conceputa de mintea unui arhitect, componentele au un nume, o raportare istorica si, peste toate, calitatea ca se potrivesc intr-un ansamblu, definindu-l in chip superior.
Nu exista colectionar care sa nu fie mandru de momentul cand a crezut c-a cumparat un fleac, ca sa descopere c-a devenit proprietarul unui obiect extrem de valoros.
Vorbind de praguri, putem gandi ca sunt toate la fel. In fapt, unele sunt veritabile bariere. De pilda, preturile obiectelor dorite. Practic, exista doua categorii de colectionari. Cei care pot cumpara orice, oricand si la orice pret, in competitie cu pasionati la fel de avuti. E o categorie ori mai corect spus o clasa – fiindca are toate atributele unei enclave sociale – care lucreaza cu agenti, consilieri si secretari. Interesele stand la baza unor colectii americane precum Havemayer, Vanderbilt, Rogers, Wrightsman, Altman sau J. Pierpont Morgan, sortite a fi nemurite printr-o donatie la Metropolitan, sunt altele decat ale micului colectionar.
Categoria “mic colectionar” e foarte cuprinzatoare. Ea ii include si pe asa numitii mari colectionari romani, care sunt mari doar in Romania. Micul colectionar are, in comparatie cu colectionarul magnat, atu-ul individualizat al unei continue invataturi. Norocul e frate bun cu stiinta. Multi ignoranti au drumul presarat cu noroace, dar daca nu le recunosc e ca si cum l-ar avea plin de bolovani. Intri in magazinele de anticuri, dar de vazut vezi doar ce stii, ce intelegi, ce-ai mai vazut si ce doresti. Un colectionar care si-a fixat directia cunoscandu-si cu barbatie buzunarul si mintea e favorizat, in relatia cu piata artefactelor. Intre pragurile pe care le biruie, cel mai important e acela al controlului de sine. Pasiunea, daca nu e stapanita de ratiune, mai mult strica. Pasiunea e in atingere cu unele probleme de caracter: fudulia, placerea de a te minti, lacomia, nesabuinta…
Trei ar fi regulile cu care iti constitui un psihic viguros de colectionar mic, dar competitiv, creativ si controlat:
1. Nu cumperi ieftin, nu cumperi scump, cumperi bine.
2. Cumperi numai ce poti, la randu-ti, vinde.
3. Nu eziti niciodata sa cumperi cartile si cataloagele care te ajuta sa cumperi bine si sa revinzi ce nu-ti mai trebuie din ce-ai cumparat si mai bine.
Intr-un volum bogat ilustrat – 400 de imagini – avand ca tema istoria si tehnologia sticlei din antichitate pana in contemporaneitate, aflam numeroase piese din colectii particulare, dar rareori din colectii mici. Oferta pietii fiind uriasa, sticlaria de arta ramane totusi cea mai accesibila, iar informarea si invatatura il pot face competitiv pana si pe cel mai modest colectionar.