Recent, a fost adoptată de către Parlament, Legea privind regimul infrastructurii rețelelor de comunicații electronice. Ea a fost promulgată de Președintele României și urmează să fie publicată în Monitorul Oficial. Această Lege încearcă să rezolve problema lucrărilor de construcție a rețelelor de comunicații electronice prin simplificarea procedurilor de exercitare a dreptului de acces pe proprietatea publică sau privată.
Această nouă reglementare va susține dezvoltarea unor proiecte în infrastructura de comunicații de tipul Proiectului ,,Netcity” al Primăriei București, care până acum nu au putut fi implementate
Problema corelării legislației naționale cu cea a UE, a inteoperativității dintre rețelele de comunicații electronice, accesul furnizorilor de rețele publice de comunicații pe diverse proprietăți publice sau private și dezvoltarea echilibrată a acestor rețele la nivelul întregii țări sunt doar câteva din problemele pe care încearcă să le rezolve noua Lege. Ea transpune practic în legislația română art. 11 și 12 din Directiva cadru 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, publicată în J.O., seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002.
Spre exemplu, unul dintre proiectele de amploare în domeniul infrastructurii de comunicații electronice din România care a avut de suferit de pe urma necorelării legislației naționale cu cea a UE este Proiectul ,,Netcity”. Deși acest proiect a fost lansat încă din 2007, derularea lui a fost îngreunată datorită faptului că în luna mai 2008, Curtea de Apel București a anulat, prin decizie irevocabilă, hotărârea consilierilor municipali care prevedea obligativitatea coborârii în subteran a cablurilor de telecomunicații. Municipalitatea a dorit ca amplasarea rețelelor de comunicații și a echipamentelor aferente acestora să se facă numai în subteran, în spații special amenajate. Operatorii de comunicații au avertizat însă Primăria că nu pot fi obligați să-și plaseze infrastructura numai în subteran deoarece legislația UE nu stabilește obligativitatea instalării doar subteran a rețelelor de comunicații electronice.
O altă noutate adusă de lege vizează noi cerințe privind eliberarea autorizației de construcție
Construcțiile noi cu destinație de locuință ori cu funcție de învățământ, financiar bancară, cu destinație de birouri sau hoteluri pentru care se va elibera autorizație de construcție după 1 ianuarie 2013, vor trebui să fie prevăzute cu infrastructură de acces care să permită furnizarea de servicii de comunicații electronice în bandă largă, adică transmiterea rapidă a unui volum mare de date. Mai precis, pentru toate clădirile care se vor construi va trebui de la început să se ia în considerare și locul prin care vor trece cablurile de comunicații electronice (internet, cablu tv, telefon), așa cum în momentul de față trebuie să incluzi în proiect locul prin care trec țevile de apă sau de gaze. De asemenea, tot după intrarea în vigoare a acestei Legi (la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României) atunci când se vor solicita autorizații pentru realizarea de lucrări de construcții, în cuprinsul proiectelor pentru care se solicită autorizație, se vor prevedea și traseele sistematizate pentru instalarea de rețele de comunicații electronice. Acest lucru va ajuta la cunoașterea locului prin care trec cablurile și la eliminarea situațiilor în care se sapă inutil, sau se taie din greseală alte cabluri. Instalarea elementelor de rețea pe zidurile interioare și exterioare ale clădirilor se va realiza prin utilizarea unor trasee sistematizate, iar costurile ocazionate de aceste sistematizări vor fi suportate de către furnizorii de rețele de comunicații (art. 28-30 din Lege).
Mai mult, în zonele de protecție a elementelor rețelelor de comunicații electronice sau a elementelor de infrastructură necesare susținerii acestora, nu se vor putea face lucrări ce ar putea afecta aceste elemente, decât cu aprobarea prealabilă scrisă a furnizorului de rețele de comunicații electronice, furnizorul având, de asemenea și posibilitatea ca lucrările să fie efectuate numai în prezența unui reprezentant al său (art. 31 din Lege).
Una dintre provocările acestei legi este realizarea unei proceduri transparente de comunicare între autoritățile publice și furnizorii de servicii
Autoritățile publice vor trebui să comunice cu suficient timp înainte realizarea de lucrări de reabilitare sau refacerea unor drumuri, spre exemplu, pentru a le permite și furnizorilor să-și planifice proiectele de dezvoltare. Astfel, la realizarea planurilor de amenajare a teritoriului, a lucrărilor de construire, reparare, modernizare, reabilitare sau extindere a drumurilor sau a rețelelor de utilități publice se va avea în vedere necesitatea instalării de rețele de comunicații electronice. Dacă furnizorii de rețele publice de comunicații nu vor realiza lucrările lor în același timp cu lucrările de construire, reparare, modernizare, reabilitare sau extindere a drumurilor sau a rețelelor de utilități publice, autoritățile administrației publice vor putea stabili condiții restrictive pentru acordarea autorizațiilor de construire în zona respectivă pentru o perioadă de până la 2 ani (art. 24 din Lege).
De asemenea, în zona drumurilor nu vor putea fi realizate lucrări la infrastructura de comunicații electronice dacă acestea vor fi de natură să restrângă lărgimea drumurilor, să stânjenească circulația autovehiculelor sau să pericliteze siguranța circulației, inclusiv prin reducerea vizibilității. (art. 27 din Lege).
O reglementare capcană a legii o constituie posibilitatea accesului furnizorilor de rețele publice de comunicații pe o proprietate privată dacă există acordul titularului dreptului de proprietate privată asupra imobilului afectat.
Legea ar putea crea unele probleme legate de respectarea dreptului de proprietate având în vedere că reglementează o procedură accelerată privind accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice pe proprietatea publică și privată, deopotrivă. Deși esența legii este să sprijine activitatea furnizorilor de rețele de comunicații, neluarea în considerare a unor drepturi fundamentale ale cetățenilor, cum este dreptul de proprietate, îi poate bloca pe termen lung în situații în care proprietarul nu și-a dat acordul pentru realizarea lucrărilor respective. Spre exemplu, Legea, prin art. 5 al său dă furnizorilor de rețele publice de comunicații drept de acces pe o proprietate privată dacă ,,există acordul titularului dreptului de proprietate privată asupra imobilului afectat…”. Or, în acest caz, în primul rând, trebuie să existe acordul proprietarului imobilului și numai dacă acesta nu poate fi identificat se poate avea în vedere orice alt ,,titular” al dreptului de proprietate. Riscul unui astfel de articol este acela ca în anumite situații, chiriașii să-și dea acordul către furnizorul de rețele de comunicații în dauna proprietarului, lucru ce în final îi va afecta pe furnizorii de rețele de comunicații deoarece aceștia se pot trezi acționați în judecată de către proprietarul imobilului pentru repararea prejudiciilor aduse imobilului prin activitățile de realizare a lucrărilor de construcție a rețelelor de comunicații. De altfel, acest motiv al respectării dreptului de proprietate a fost invocat și în cererea de reexaminare făcută de către Președintele României asupra acestei Legi în decembrie 2010.
Într-o eră dominată de comunicații, calitatea acestora depinde și de modul în care ele sunt organizate. Această sistematizare pe care o aduce legea ajută la crearea unei infrastructuri de comunicații menite să faciliteze fluxul informațional, flux care în final ajută la dezvoltarea economică. Economiile sunt tot mai dependente de comunicații, iar o bună organizare a rețelelor de comunicații este cheia performanței economice și a competitivității.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.