Fusese fata invitată de atâtea
ori pe la diverse emisiuni, incât iși făcuse o meserie: era aia pe
care toți o știau de la televizor. In condițiile astea, desigur că
doamna de la OTV, parcă Ciumac, care apărea de vreo lună seară de
seară câte 10-12 ore, era ditamai starul. Ziarele au fost mai apoi
pline cu știri despre “Magda Ciumac vrea să iși schimbe locuința”,
“Magda Ciumac trăiește o frumoasă poveste de iubire”, “Magdei
Ciumac i s-a propus să joace intr-o telenovelă” ș.a.m.d. Până când
nimeni nu s-a mai intrebat cu ce se ocupă de fapt proaspăta
starletă. Și-a făcut fani, s-au creat mici dispute intre
realizatori care să o aibă (la emisiuni) pe “Magda” (care, desigur,
a renunțat la numele de familie pentru că așa e moda).
In fond, vedetele nu apar din
neant. Pe astea le produce “boborul” nostru. Imi place la nebunie
bancul cu fetița care, cu o zi inaintea inceperii școlii, urlă, se
dă cu fundu’ de pământ intrebând-o pe mamă-sa “De ce trebuie să
merg eu la școaaaaalăăăăă?!”, iar mamă-sa, femeie de-a noastră din
“bobor”, cu simțul vremurilor noi, ii spune: “Pentru că ești
urâtă!”
Vedetele noastre nu sunt altfel
decât noi: avide de notorietate obținută din nimic (sau din
scandaluri regizate), grabnic doritoare de sclipiciurile vieții
mondene (cluburi de “fitze” frecventate de indivizi cu care ai
umple vreo două pușcării, mașini de lux pe care de multe ori
poliția europeană le caută in disperare, amanți stilați care-și
gratulează proprietatea blondă cu duiosul “Fă, te sparg”), dar care
au susuținere populară. Cu toții ne pricepem la toate, dar mai ales
avem un accentuat simț al gregarului (masa are dreptate, deci
mergem cu masele!). Mentalitatea comunistă s-a inrădăcinat puternic
in român. Lui i-a băgat in cap ideologia lui Marx și Lenin nu numai
că este clasă conducătoare, ci și atoateștiutoare, că nu contează
istețimea pe cât drept are mulțimea.
O astfel de voce din “bobor” mă
sfătuia, comentând un articol, pe un ton de ințelept ce-a urmat
cursul scurt marxist-leninist in ale jurnalismului, să mă consult
cu cititorii avizați, recte cu el, probabil, când scriu. Las
deoparte imposibilitatea practică de a mă consulta cu cititorii
inainte de a scrie (facem un cenaclu, le trimit textele ca pe
vremuri la cenzură, vin eu cu ideile și ei cu stilizarea sau și
ideile sunt avizate ca să fie pe linia justă, partinică a clasei
conducătoare?), dar vreau să lămuresc un pic ce vrea să insemne a
fi avizat in această lume a scrisului și ce inseamnă public.
Avizați sunt cei care se pricep și ăștia sunt colegii din breaslă,
criticii și istoricii. In nici un caz domnul care avea părerea
fermă că Dan Chișu va rămâne in istoria literaturii nu va scrie
istoria literaturii pentru ca adulatul domniei-sale să iși afle un
loc alături de Dosoftei, Cantemir, Eminescu, Blaga, Nichita
Stănescu. Il mai asigur că o istorie a literaturii nu se face nici
pe baza prezențelor la televizor și nici a cantității de fani pe
care ii au Alice Năstase, Simona Catrina (alte autoare de cărți in
postura de vedetuțe!) sau maestrul său Dan Chișu. Avizatului meu
cititor nu-i cunosc competențele pentru că nu și le-a probat, nu-i
recunosc nici măcar calitatea de a fi cititor de la care să pot
folosi măcar o observație. Din când in când am luat in seamă opinii
pertinente, păreri cu care se poate dialoga.
Să nu se uite că publicul (masa,
ratingul, nu?) alege adesea pe cel in care se regăsește: l-a ales
pe Barabas și nu pe Isus. Cei care fetișizează “boborul” ar trebui
să aibă mereu pilda evanghelică in față. Sau, spre a da un exemplu
ce ne frige la suflet, rațiune, buzunare și credibilitate ca nație,
să mediteze la cele 85 de procente cu care au fost castigate
primele alegeri “libere și democratice” din România.
CONSTANTIN
STAN (n. 28 iulie
1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a
Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru
romanul “Gerda”. Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,
Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul “Poesis” Satu
Mare, revista “Luceafarul”. Premiul APLER pentru jurnalism
cultural.
Este prezent de la primul numar,
saptamânal, cu rubrica “Reportaj”, in “Ziarul de
Duminica”.
Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.