Când am văzut primele machete iar Stelian Țurlea
mi-a prezentat proiectul, am fost entuziasmat și sceptic. Lumea era
incă in vâltoarea evenimentelor de stradă. Ecourile lor nu se
stinseseră nici in memoria oamenilor, nici a a presei, astfel incât
cuvintele ce reveneau obsesiv erau “dezvăluri”, “senzațional”,
“scandal”. Nu numai că aceste vorbe nu aveau ce să caute in noua
publicație, dar ele erau excluse ca atitudine, ca unghi de
abordare, ca fel de a gândi presa.
Greu, greu de tot, mi-am spus
atunci – cum să impui o revistă culturală fără măcar un pic de
tapaj?! M-am angajat fără ezitări majore, fără ca vreun moment să
imi pun problema cât va dura, asumându-mi cele două principii ale
lumii in care trăim – singurul lucru sigur e că nimic nu-i sigur,
iar cel mai stabil lucru este provizoratul. Ambele mi se infirmă
acum, in chiar acest moment, care a devenit un ritual pentru mine:
vinerea dimineață scriu pentru Ziarul de Duminică
(ZD). Și asta se petrece intr-un “provizorat” lung de zece
ani de zile. Adică, așa cum se poate citi și pe pagina de gardă, de
cinci sute de săptămâni.
Jucându-mă cu cifrele, asta
inseamnă aproape 3 milioane de semne, adică cinci volume de
publicistică de șase sute de mii de semne. Din care, până acum, nu
am tipărit decât un singur volum, “Viața ca literatură”, Editura
Fundației Pro, 2001. Cândva, voi face ordine in tot acest material
și-l voi aduna in cărți. Mi l-aș putea organiza pe arte: vizuale,
ale spectacolului, literatură, pentru că libertatea alegerii
subiectului nu mi-a fost ingrădită nici măcar cu un sfat, darămite
cu o constrângere. Mi-aș putea structura volumele pe campanii sau
pe portretistică, pe evenimente sau pe tendințe in fenomenul
cultural. Cel mai ințelept lucru ar fi să rămân la principiul
simplu al primului volum, care aduna cronologic un an de
publicistică in ZD. Pentru că reperele cronologice validează
sau invalidează judecățile de valoare.
Sunt multe satisfacții legate de
această rubrică in cei zece ani de când, săptămână de săptămână, ea
a devenit un reper al existenței mele, nu numai culturale. Sunt și
multe insatisfacții. Dar ele nu se leagă in sine de rubrică, ci de
reacțiile pe care unii subiecți le-au avut vizavi de cele scrise –
unele comice, altele de-a dreptul bulversante – un autor
reproșându-mi că am mai scris și despre alții după ce-am scris
despre el, “eu sunt unic, nu a fost nimeni inaintea mea și nimeni
nu mai vine după mine”. Vă asigur că nu era nicio notă de umor in
afirmația sa! Alte amărăciuni provin din felul in care este
receptată odată cu publicația. Pare că, totuși, nimic nu s-a
schimbat in mentalitatea societății românești, “dacă scandal nu e,
nimic nu e”.
Recunosc că sunt intr-un moment
de cumpănă: de la numărul viitor ar trebui nu să continui
numărătoarea: 501, 502 etc., ci să o iau de la 1, ca acum zece ani,
spre a-mi păstra optimismul, efervescența și să nu imi fie alterat
altruismul. “Eu stabilesc de la bun inceput, la un interviu, cu cel
ce mi-l solicită, să nu imi pună intrebări despre colegi. Nu vreau
să fac reclamă colegilor, nu sunt agentul lor publicitar”. Nici
această afirmație nu era subminată de vreo undă de umor sau de
autoironie!
Renunțând, mi-ar lipsi nu numai
in sine racordul la lumea culturală – spre a-mi alege un subiect
pentru viitoarea rubrică văd expoziții, spectacole, particip la tot
felul de evenimente, citesc poate tot atât cât un cronicar literar
-, ci climatul revistei. Un climat al respectului față de valori,
al epurării pasiunilor zilnice și omenești din operațiunea analizei
sau consemnării unui fapt cultural. Zece ani nu sunt, până la urmă,
chiar așa de mulți și nici atât de suficienți pentru a schimba
atitudini și mentalități, iar lucrurile bune sunt bune numai dacă
au stabilitate!
CONSTANTIN
STAN (n. 28 iulie
1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a
Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru
romanul “Gerda”. Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,
Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul “Poesis” Satu
Mare, revista “Luceafarul”. Premiul APLER pentru jurnalism
cultural.
Este prezent de la primul numar,
saptamânal, cu rubrica “Reportaj”, in “Ziarul de
Duminica”.
Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.