La Dragormina e liniște pioasă, e smerenie. Iți lasă in suflet mult timp o pace aproape dureroasă: ți-e greu după ce părăsești lăcașul și imprejurimile să te mai obișnuiești cu tumultul vieții de mirean. Iți dai seama cât de efemere sunt cele lumești. Cât de repede trecătoare sunt toate! Făpturile sunt siluete care dispar undeva departe fără nici o promisiune de intoarcere. Tot spațiul Bucovinei are un aer, o atmosferă de melancolie blândă și dureroasă.
Am cutreierat și satele bucovinene. Atât cât am putut, cât statutul meu de călător cu ochii pe ceas și pe calendar mi-a putut permite. Există in robustețea caselor și a oamenilor, in curățenia lor fizică și spirituală, in blândețea gesturilor și cuvintelor o adâncă și nespusă tristețe. Probabil că este tristețea revărsată din prea mult frumos. Si fără un motiv anume – sau poate tocmai de aceea –, in lumina densă alb-albastră, verzuie sau galbenă spre roșiatică in amurg sesisezi că prinde consistență ceva imaterial: un dor sfâșietor.
Aparent atât de bine cunoscută, Bucovina poate oferi la fiecare nouă intâlnire cu ea alte și alte frumuseți. Alte și alte unghiuri din care să o privești. Prospețimea ochiului – absența prejudecăților, lăsarea la vatră a ghidurilor turistice, adică a indicațiilor “neapărat de văzut!” – iți poate descoperi fragmente de istorie (cât de mult m-au impresionat bornele de hotar de imperiu!), de viață de demult, de oameni care au fost.
O astfel de Bucovină de demult a descoperit tânărul elvețian Simon Geissbuhler. Rodul descoperirii lui este un splendid album intitulat “Cimitire evreiești din Bucovina”. Cum nu sunt expert in domeniu, am să citez. Mai intâi din autorul frumosului, tulburătorului album: “In toamna anului 2008 – când am intreprins prima călătorie in Bucovina –, am rămas uluit la vederea minunatei sinagogi din Rădăuți și a cimitirului din Siret – subliniez că le-am descoperit pe amândouă absolut din intâmplare. Si mai mult m-a mirat incă să constat că aceste vestigii ale unui trecut iudaic infloritor sunt aproape necunoscute și că turistului nu i se atrage atenția asupra lor. De exemplu, in ghidul meu turistic nu am găsit nici o singură referință la vreo sinagogă sau la vreun cimitir iudaic din Bucovina, iar informațiile din alte ghiduri turistice consultate ulterior erau sau foarte precare sau total inexistente. Cartea de față iși propune să schimbe această situație. Este un ghid de călătorie ilustrat și se adresează in primul rând turiștilor care nu intenționează să viziteze doar fascinantele mănăstiri din Bucovina, ci ar dori să cunoască și bogata tradiție iudaică din acest ținut. Căci, din punctul meu de vedere, cimitirelor iudaice din Bucovina le revine o importanță istorică, morală și culturală considerabilă”. Am să mai citez din Ruth Ellen Gruber: “O mână intinsă rupe o rămurea. O imagine extraordinară, chiar suprarealistă, atât de sugestivă incât ai impresia că auzi trosnetul lemnului. Copacul din care este ruptă rămureaua simbolizează chiar pomul vieții, iar mâna este mâna lui Dumnezeu – poate mâna ingerului morții. Această imagine generată de unul dintre motivele impresionante ale artei palstice evreiești se regăsește mereu pe pietrele funerare in cimitirul din orașul Rădăuți din Bucovina (nord-estul României), dar și in nenumărate alte cimitire evreiești din acest ținut din Estul Europei Centrale”.
Iar acum, am să vă las să priviți!

Subiecte #Bucovina#Dragomira#Manastiri