Confiscarea marilor averi a lăsat urme dureroase în istoria marilor proprietari interbelici și a vizionarilor industriași. Astăzi moștenitorii lor iau înapoi tot ceea ce statul comunist a luat fără nici un drept. Sunt averi de sute de milioane de euro în case și terenuri, dar pentru proprietarii de azi sunt bucurii amare. După decenii de privațiuni, roata istoriei s-a întors. Moștenitorii marilor familii boierești au ajuns să gestioneze averi de sute de milioane de euro. Astăzi, în plină criză, își pot îndeplini orice vis. Le-au fost înapoiate casele, conacele și terenurile și pot trăi fericiți și fără să muncească până la a zecea generație, cel puțin. Din păcate, cei mai mulți dintre ei sunt ultimii, pur și simplu n-au cui să lase averea.
În perioada interbelică au apărut cei mai mari industriași
români, personalități vizionare ca Malaxa, Asan sau Bragadiru.
Într-un apartament elegant din București locuiește doamna Yvette
Fulicea, strănepoata lui Dumitru Marinescu Bragadiru, între
războaie cel mai mare bogătaș al României după prințul Cantacuzino
Nababul. Până în 1989 a lucrat la Fondul plastic și la Muzeul Șuțu.
Astăzi moștenește o avere estimată la 500 de milioane de euro. Nu
poate uita însă copilăria plină de lipsuri. “Când m-am născut eram
groaznic de săraci, pentru că eu sunt născută în 50 și era un
moment în care nimeni din familia mea nu avea loc de muncă.”
Dumitru Marinescu s-a îmbogățit vânzându-le soldaților rachiu în
războiul de indepedendență. A plecat de copil din mahalaua Icoanei
și singur a reușit să clădească un imperiu. O bună felie din el a
ajuns astăzi la doamna Yvette. “A devenit în interbelicul timpuriu
cea de-a treia mare avere industrială europeană, în ordine Krupp,
Skoda și Bragadiru… Mi se pare fabulos să fii copilul sitarului din
mahalaua Icoanei și 30 de ani mai târziu să ai a treia mare avere
industrială!” Patrimoniul Bragadiru include numai în București
peste 40 de clădiri și terenuri, între acestea fabrica de bere
Rahova, blocul Scala, blocul Ciclop, terenuri de zeci de hectare în
jurul Casei Poporului. “Din întreg portofoliul revendicat am
recuperat palatul Bragadiru, parțial un bloc rezidențial aflat pe
Magheru, Scala și integral pe bulevardul Elisabeta, cinematografe,
o parte din proprietățile fabricii, o pădure…” Doamna Fulicea spune
că a câștigat mult, dar are și destul de pierdut. “O parte din
aceste imobile sunt administrate, dar trebuiesc întreținute,
trebuie investit, sunt multe procese în curs, trebuiesc plătiți
avocați, e un întreg angrenaj care costă foarte mult.”
Yvette Bragadiru este diplomat, are un băiat arhitect și o mamă
prietenă bună cu Regele Mihai: Simina Mezincescu, șefa protocolului
Casei Regale, descendentă din vechea familie de origine greacă
Caracaș-Costaforu. Și doamna Mezincescu a avut de câștigat în urma
retrocedărilor. Roata istoriei s-a întors. “Eu consider că
proprietatea e un drept sfânt, spune doamna Simina Mezincescu.
Depinde și ce faci cu ea…” De la o mătușă draguță, doamna
Mezincescu a primit moșia de la Popești Leordeni. “Am câștigat mai
mult pământ decât am avut la Popești Leordeni.” Apoi, doamna
Mezincescu a vândut pământul în plin avânt imobiliar și s-a ales cu
o sumă frumoasă. A câștigat 12 milioane de euro. Când a văzut că
este milionară, doamna Mezincescu și-a îndeplinit câteva mici vise,
a cumpărat mobila la care visa, a făcut croaziere, cadouri…
Doamna Mezincescu a recuperat și o vilă la Sinaia și și-a copleșit
prietenii și apropiații cu cadouri. Să dai și ți se va întoarce,
asta e filosofia ei.
Până la urmă, banii vin și se duc, iar Simina Mezincescu este
fericită. Lipsa paralelor ca și preaplinul lor n-au reușit să-i
schimbe sufletul. Cât ai atâta cheltuiești. “Dumnezeu a fost bun cu
mine când m-am născut, fiindcă dacă nu mi-a dat o inteligență
ieșită din comun, dacă nu mi-a dat o mare frumusețe nu mi-a dat
nici sentimentul de ură, nici de invidie, niciun sentiment urât și
cu asta mi-a dat un pașaport pentru fericire.”
În schimb, fata doamnei Mezincescu, mișcă moștenirea și vrea să-i
sporească valoarea. A renovat palatul Bragadiru și l-a transformat
într-un centru monden, un loc pentru petreceri, baluri caritabile,
concerte sau spectacole. În curând palatul va face parte dintr-un
complex imobiliar.
Și Palatul Berii s-a întors în familia celui care l-a ridicat! Caru
cu bere este opera lui Mircea Nicolae, fiul unui țăran din Ardeal,
plecat la București când avea 11 ani. Clădirea a fost proiectată
acum 111 ani de un arhitect care a lucrat și la Castelul Peleș.
Astăzi, coproprietar cu o verișoară este Mircea Nicolae, un inginer
care a stat 30 de ani pe șantierele țării și a ridicat barajele
socialismului. Caru cu bere a fost rechiziționat în 1949 și a
devenit o cooperativă a angajaților din industria alimentară.
Familia Mircea a fost alungată în podul clădirii, loc în care a
stat și inginerul Mircea în timpul facultății. Comuniștilor le
plăcea la Caru cu bere, ca dovadă că Gheorghiu Dej și Ceaușescu au
sărbătorit plecarea rușilor în palatul cu cupole pictate și cu
scări sculptate în formă de spirală. Au petrecut trei zile și trei
nopți, cu mâncare, băutură, lăutari, le cântau Maria Tănase,
Fărâmiță Lambru…
Mircea Nicolae a închiriat localul unei companii care deține mai
multe restaurante în București. Chiriașii au investit un million de
euro în renovarea clădirii și anul trecut au avut un profit de 5
milioane de euro. Afacerea merge bine, Caru cu bere este călcat de
tot mai mulți turiști străini. “Nu pot să zic că acum sunt atât de
bogat pentru că nu m-am schimbat cu nimic, tot o mașină, tot un
apartament am.”
Mircea Nicolae are doi băieți care lucrează în domeniul filmului și
tot ce-l interesează este ca impozanta clădire să rămână în
familie. “Proprietatea înseamnă un bun pe care l-ai dobândit prin
efort propriu și pe care trebuie să-l transmiți mai departe.”
Mircea Nicolae este mândru de reușita bunicului. Și păstrează cu
sfințenie o scrisoare pe care bătrânul i-a trimis-o fiului sau pe
vremea când îl pregătea să intre la Școala comercială: “Eu din
satul Cata, de la coarnele plugului, am creat Caru cu bere, tu din
capitala României Mari să fii vrednic să mă întreci. “
“Fără boierii și aristocrații de odinioară – spune sitoricul Dan
Fălcan – țesutul social pierde foarte mult. Probabil că în 50-60 de
ani va apărea o nouă aristocrație, nu neapărat legată de pământ ,ci
de afaceri, de IT, că e acum la modă. Însă e mare păcat că vechile
elite dispar.”
Vremea vechilor boieri a apus. Rămâne de văzut ce vor face urmașii
lor cu moștenirea, dacă vor risipi totul sau dacă vor sa ști să se
ridice la înălțimea numelui pe care-l poartă.
Reportaj difuzat de Protv, în emisiunea “România, te iubesc!”
din 23 mai 2010