In timp ce-n Romania angajati si patroni sunt furiosi si speriati deopotriva de ziua de maine, exista romani care-i rad crizei economice in nas! E drept ca o fac de departe – tocmai din Orientul Indepartatat, acolo unde putini au curajul sa plece, si inca mai putini sa o ia de la capat. Romanii din Shanghai ne dezvaluie cheia succesului in China – o tara care a uimit si a contrariat o lume cu cresterea ei economica in timp ce intreg Occidentul inca isi linge ranile dupa crahul financiar.
China, Shanghai: oficial, 20 de milioane de locuitori. Neoficial: 30 de milioane. Un oras ceva mai mare decat o Romanie! O metropola in care localnici si expati deopotriva traiesc pe propria piele miracolul chinezesc: boom economic, boom imobiliar, totul e pe dos fata de Europa sau America. In Orientul indepartat acum se fac bani, acum se traieste pe picior mare. In metropola chinezeasca de la Marea Galbena nu e criza! Chinezii se inghesuie sa cumpere case, masini si nimicuri din mall-uri de lux. Catalin, Nicol, Cristi, Adriana, Crina, Maia si Vlad sunt martori: China e cu totul altceva decat ne-am fi putut noi imagina vreodata! Chinezii le-au dat peste cap sistemul de valori si felul de a gandi!
Catalin e detasat cu serviciul in Shanghai, de cativa ani. S-a mutat de curand din acest cartier de lux, in altul, ca sa fie mai aproape de birou. Romanul isi face plimbarea de seara pe faleza fluviului HuangPu si numara barjele care se indreapta spre portul maritim: “Am deschis prima firma de logistica in Shanghai, patron roman, firma romaneasca, investitie romananeasca. Nu traiesc de pe urma chinezilor.” Ideea era de a intermedia afaceri intre importatori romani si chinezi. Catalin isi pierde serile la birou, fiindca Romania e cu 5 ore in urma – ca fus orar.
In China esti proprietar pe casa, dar terenul e al statului. De aceea sistematizarea si proiectele de urbanism nu au nici o opreliste: pamanturile sunt concesionate pe cateva zeci de ani investitorilor, care inainte de a construi sunt obligati sa-i despagubeasca pe demolati. Iar chinezii saraci abia asteapta: sunt maghernite in care locuiesc cate 3 generatii, iar fiecare primeste de la demolator apartament nou sau bani suficienti sa inceapa o afacere – dupa cum vrea.
Asa se face ca in Shanghai sunt peste 600 de zgarie-nori si alti 300 in constructie. Cel mai impunator e o investitie japoneza:
Desfacatorul de bere e o cladire controversata: gaura dreptunghiulara din varf trebuia sa fie rotunda, ca umbra sa sa proiecteze peste oras drapelul japonez, dar chinezii s-au prins si au blocat proiectul pana cand a fost modificat. Nu s-au speriat insa de investitiile capitaliste. Asa si-au construit si autostrazi suspendate si tuneluri pe sub fluviu – prin parteneriate publice private si concesionari.
Dupa ce am trecut printr-unul dintre cele 4 tuneluri noi, pe sub fluviu, ajungem acasa la Catalin. Iubita lui e chinezoaica. Si nu suporta lipsa de punctualitate – meteahna romaneasca. Si cum Catalin a intarziat din nou prea mult la serviciu – il pedepseste in felul ei oriental – incuiata in dormitor! ll lasam pe Catalin sa aprofundeze chineza si sa se impace cu Xixi.
Intr-o scoala privata din cartierul financiar al Shanghai-ului, micile chinezoaice iau lectii de balet. Cum majoritatea chinezilor au doar un copil – din cauza politicii demografice, parintii investesc totul in odrasle. Aceste fetite platesc bani grei pentru orele de gratie. Profesoara lor e Adriana – de loc din Baia Mare. De 15 ani – stabilita in China, unde si-a facut un nume in balet. Atestata la scoala de balet din Beijing, romanca e singura care a reusit sa puna in scena “Moartea Lebedei” cu balerine de numai 9 ani. Si, desi poate fi dura, Adriana e un idol pentru micile balerine.
In Baia Mare, Adriana Cristian Wang a facut de toate, numai coregrafie nu: import, export, vanzare engros si en detail, dar dezamagita in afaceri, si-a facut bagajele si a emigrat in China, acasa la sotul ei. Isi aminteste cum era Shanghai-ul cand l-a vizitat prima oara, acum 20 de ani. “Nu aveam unde sa merg la wc, nu erau wc-uri, nimeni n-avea wc-uri. Erau casele vechi, cum erau casele de carton de la Cernavoda, cand se construia canalul Dunare-Marea Neagra. Nu existau dusuri, nimeni nu facea dus. Se spalaau in lighean cu apa fierbinte: inmuiau prosopul si se frecau, de sus pana jos – aia era baia chinezului… Am gasit acum 20 de ani in China o reclama, <<sa prindem din fuga mileniul 3>>, n-am s-o uit niciodata! Si am vazut cum Shanghaiul si China in general a prins mileniul 3 din fuga. Nu stiti ce-am gasit aici acum 20 de ani! Locul asta, Pudong, in care ati venit, era sector agricol, nu existau poduri, nu exista tunelul, veneau pietari, cu bacul, dimineata din Pudong sa duca vegetale proaspete in Puxi sa le vanda, plecau la drum cu 5,6,7 ore inaintea diminetii si ajungeau pe la 7-8 sa le vanda, si acum faci 30 de minute, ba daca vor sa prelungeasca linia magnetica, faci 5 minute!”
Linia magnetica, adica trenul de mare viteza MAGLEV – unic in lume, care strabate 40 de km in 8 minute si poate atinge o viteza de 400 de km pe ora. In Shanghai se traieste in viteza: viata incepe la 4 dimineata. Adriana lucreaza 7 zile din 7, de dimineata pana seara. Ca sa-si permita 2 luni de vacanta pe an. “Ma intreaba: cand te odihnesti? Nu stiu cum sa le spun sa inteleaga ca ma odihnesc muncind! Asa se munceste aici. Oamenii nu se streseaza, oamenii muncesc!!!! Este o societate civilizata care a fost mult, mult mai in urma decat era Romania acum 22 de ani.”
Vizitele Adrianei in Romania i-au lasat un gust amar: “Nu stiu de ce oamenii nu vor sa-si schimbe mintea, nu vor sa se revolutioneze, nu vor sa accepte noul, nu vor sa accepte ca lumea, lumea se invarte si fara Romania, si ca noi trebuie sa prindem pasul cu lumea… Am vazut constructii in Romania care mi-au ridicat parul maciuca, chicioase, urate, orase care au fost frumoase si sunt gretoase. Eu cred ca pentru Romania e foarte tarziu sa inceapa o reforma…”
Adriana si-a creat propria ei Romanie in Shanghai. Cu fiul si cu sotul ei vorbeste romaneste. “Sotul meu se uita la Protv, marea lui iubire este Andreea Esca, el n-a stiut o boaba limba romana, a invatat limba romana cu Andreea Esca.” Asuko, fiul ei, nu stia o boaba chineza cand a ajuns in Shanghai, dar a invatat-o in 6 luni. Dupa 9 ani petrecuti in China, baiatul isi pastreaza limba materna cu accent de ardelean si cetatenia romana, fiindca China este o tara non-imigranta. Nici el, nici mama lui n-au cetatenie chineza, ci doar rezidenta. In Shanghai, Adriana se simte acasa.
Vorbeste fluent chineza – probabil cu accent ardelenesc si chiar daca nu intelege o iota din scrierea chineza, nu se pierde pe autostrazi. E unul din putinii romani care au masina aici. Din cauza poluarii si aglomeratiei pe sosele, in Shanghai, placutele de inmatriculare se scot la licitatie, doar cateva pe luna si costa mii de dolari. Cine nu are numar de Shanghai nu patrunde pe soselele rapide care strabat metropola. Cu mici exceptii – romanesti!
Si cum lumea-i mica, chiar si in China, dam nas in nas cu alt roman: Cristi este roman, lucreaza pentru o firma greaca si este taticul unei eleve romance de-a Adrianei.
Si Nicole Burcuta s-a refugiat in Shanghai pe timp de criza. A venit aici in vacanta acum 4 ani, pentru o luna, si n-a mai vrut sa plece. Nicole e din Bacau, si coplesita de metropola, ca sa nu se rataceasca, isi lua ca reper cladirile inalte. “Asta la inceput, dar cum se schimbau de pe o zi pe alta, sau intr-o luna déjà erau cladiri noi, unele zone nu le-am mai recunoscut dupa 3 luni. Cand am venit eu, erau 4 linii de metrou, acum sunt 11 linii.” A lucrat o vreme la o firma romano-chineza, dar si-a pierdut job-ul din cauza crizei economice din Europa. N-a plecat acasa – fiindca avea bani pusi deoparte. Acum isi cauta un serviciu la o firma chinezeasca, si ca sa faca fata concurentei si-a platit un curs de chineza – scris/citit la o facultate de stat. In campus isi face prieteni chinezi, ca sa-si perfectioneze limba. Chinezii au primit-o cu bratele deschise, i-au si dat un nume chinezesc, pe care il are trecut in legitimatia de student. Daca ii e dor de casa? A fost la Bacau asta iarna, dar s-a grabit sa-si faca bagajele si sa se intoarca printre chinezi. Vizita acasa a intristat-o. “Ii vad pe romani ca nu au vise si nu indraznesc sa viseze pentru ca sunt saraci.” O contrazicem pe Nicoleta, si China are milioane de saraci, chiar si Shanghai. “Este saracie, dar… ei sunt saraci, dar veseli! Romanul e si sarac si trist si neprietenos. Sa nu crezi ca nu mi-e dor de tara sau ca n-as vrea sa locuiesc in Romania, ba as vrea sa locuiesc acolo, dar intr-o Romanie normala, sa fiu mandra ca sunt roman.”
Dar deocamdata, Nicole a ales Orientul. Sunt milioane de occidentali ca ea. La orele de chineza are colegi din toata lumea: SUA, Anglia, Germania, Italia, Africa de Sud sau Brazilia. Oameni tineri care vor sa rupa zidul chinezesc al limbii ca sa patrunda in paradisul economic din Shanghai.
Intr-un parc residential din cartierul financiar al Shanghai-ului, Pudong, familia Visan traieste visul american in varianta chinezeasca: o vila impunatoare, interioare spatioase, decorate cu bun gust, o bucatarie pentru care s-ar zgaria pe ochi vecinele din Mangalia, si scoala de elita pentru Maia si Vlad. Doar Cristi Visan munceste, e inspector naval si castiga extreme de bine, plus ca firma ii plateste chiria si studiile celor 2 copii la scoala privata englezeasca. La asta se adaua asigurare medicala si bilet de avion odata pe an spre Romania. Dupa 10 ani de munca pe santierul naval de la Mangalia, si inca unul pe un vapor de croaziera, Cristi l-a prins pe Dumnezeu de-un picior! Crina e casnica, dar cum are menajera, se ocupa mai mult cu shopping-ul. Ia si lectii private de chineza si deja se descurca singura in oras. Copiii au invatat engleza in doua luni. Vlad face baschet si fotbal, iar Maia… balet. Vlad face fata cu brio provocarilor de a manca cu bete si de a invata scrierea chineza, iar Cristi e inmarmurit de luxul pe care a ajuns sa-l traiasca pe propria piele, aidoma chinezilor din clasa medie. Cristi si Crina tin legatura cu Romania pe internet. Sunt fani “Dansez pentru tine” si nu pierd nici un meci important.
Oricat de jenant sau lipsit de patriotism ar suna, romanii din Shanghai, vreo 200 la numar, nu mai vor acasa, decat in vizita. Iar unii se gandesc sa stea departe de Romania, macar pana ce trece criza economica.
Reportaj difuzat de Protv in emisiunea “Romania, te iubesc!” din 16 mai 2010