Restaurarea Palatului Chrissoveloni, Sucursala Municipiului București a Băncii Naționale a României – Editura Meronia. Albumul (112 pagini, cu numeroase fotografii actuale și de arhivă) apare sub coordonarea Arh. Gabriel Tureanu, în colecția Caietele Patrimoniului Arhitectural al BNR. Cuvânt-înainte de academician Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. Ediție îngrijită de arh. Cristina Țurlea.
Pe Lipscani, peste drum de intrarea Palatului Vechi al Băncii Naționale a României există de aproape o sută de ani Palatul Băncii Chrissoveloni. Banca a fost construită de unul dintre numeroșii membri ai acestei familii de bancheri, unice în sistemul bancar românesc, originare din Bizanț și insula Chios, care a început afaceri în Țările Române după 1848, prin firma lui Zani Manolis Chrissoveloni. Acesta și mulți alți urmași – Nicholas Z. Chrissoveloni, Leon Z. Chrissoveloni, Styrge L. Chrissoveloni, Jean N. Chrissoveloni, Dumitru N. Chrissoveloni și Nicolae (Nicky) J. Chrissoveloni – s-au ocupat cu afaceri bancare și au făcut parte din Consiliile de Administrație ale unor instituții financiare proprii sau europene.
Banca Chrissoveloni Societate Anonimă Română București a fost înființată de Jean N. Chrissoveloni în 1920, cu un capital de o sută de milioane de lei și îi avea ca acționari pe Jean N. Chrissoveloni, Dumitru N. Chrissoveloni, principele Dimitrie C. Suțu, baronul Leon Economu, N. Kalergi, Simon Rosental, Petre I. Vassalopulo. Moartea întemeietorului, în anul 1926, a dus la declinul instituției, chiar în ciuda asocierii cu bănci de prestigiu din Occident, erorile de management fiind agravate de criza economică declanșată în 1929. Banca a ajuns în pragul falimentului doi ani mai târziu, când, pentru a o salva, a fost cooptat ca membru al Consiliului de Administrație Nicolae J. Chrissoveloni, fiul lui Jean N. Chrissoveloni. Acesta a plătit cu averea personală, a vândut majoritatea imobilelor, inclusiv sediul principal
aflat pe strada Lipscani, a redus capitalul social, a plătit toate datoriile, trei ani mai târziu Banca Națională a României declarând instituția viabilă. Nicolae J. Chrissoveloni a fost director general al Băncii între 1936 și 1948. La sfârșitul războiului, banca era consolidată, avea chiar profit, dar a fost lichidată de regimul comunist, prin Decretul-Lege nr. 197 din 1948.
Sediul din strada Lipscani nr.16/Stavropoeos nr. 7 a fost construit după concepția lui Jean N. Chrissoveloni, de arhitecții George Matei Cantacuzino și August Schmiedigen, între anii 1923 și 1929. Palatul Chrissoveloni a fost cumpărat de Banca Națională a României în momentul când Banca Chrissoveloni era în prag de faliment (activitățile i s-au mutat, până în 1948, în Palatul Suțu, azi Muzeul Municipiului București). După 1990, palatul a devenit sucursala București a B.N.R, și a fost restaurat sub coordonarea arhitecților Gabriel Tureanu, Constantin Rulea, Aurel Ioncică și Eliodor Popa.
Despre toate acestea – și foarte multe altele – vorbesc primele capitole ale albumului. Palatul Chrissoveloni a avut șansa de a fi recuperat de Banca Națională a României și de a-și continua existența de imobil bancar din 1928 și până acum, adică mai bine de 85 de ani. Palatul Chrissovelonni a avut șansa de a încăpea pe mâna celui mai înverșunat apărător al tradiției și patrimoniului arhitectural și cultural național care este conducerea Băncii Naționale a României și s-a bucurat de interesul și respectul acesteia. Puține clădiri au avut șansa de a fi restaurate și valorificate, punându-li-se la dispoziție toate mijloacele materiale, de competență, artistice. Din acest motiv, deși inițial se estima că lucrările șantierului aveau să dureze circa 20 de luni, șantierul a durat mai bine de cinci ani. Lucrările s-au realizat etapizat, inițial, în aripa dinspre strada Stavropoleos, astfel încât activitatea băncii să se poată desfășura în corpul dinpre strada Lipscani și, într-o a doua etapă, lucrările s-au mutat în aripa dinspre Lipscani. Am putea defini ca o a treia etapă inițiativa actuală de a soluționa problema calcanelor (atât de agresiv prezente în Bucureștiul marcat de speranța unui boom imobiliar interbelic) care agresează străduțele Centrului Vechi. Ahitectul Gabriel Tureanu descrie pe larg toate etapele lucrărilor de consolidare, fără a intra în detalii strict tehnice, astfel încât volumul poate fi consultat cu interes de orice cititor, nu numai de specialiști.
Autorii sunt: Gabriel Tureanu, Cristina Țurlea, Mirela Duculescu, Ioan Darida, Constantin Apostol, Gabriela și Ion Drăghici.
„Ce scot în evidență, în acest sens, autorii volumului? – se întreabă guvernatorul B.N.R. Că restaurarea în cauză, așa cum a fost concepută, proiectată și executată, a constituit ea însăși o lucrare de referință. Palatului Chrissoveloni, una dintre cele mai interesante construcții interbelice, socotită în epocă piesă importantă a arhitecturii europene – cum se consemna într-un album publicat la Paris, ce i-a fost consacrat în întregime – nu numai că i-au fost redate frumusețea și soliditatea de altădată, dar a dobândit și însușiri noi prin folosirea unor tehnici de ultimă oră. Iar faptul că lucrarea (restaurarea și nu reflectarea ei în albumul de față) a primit Premiul Uniunii Arhitecților e o dovadă în plus a reușitei proiectului.”