O analiză statistică ne arată că[1]:
- În privința echipamentelor de protecție, achizițiile directe au fost utilizate în perioada stării de urgență (16.03.2020 – 15.05.2020) pentru 9.389 de contracte în valoare totală de 115 Milioane lei. Comparativ cu achizițiile directe în această categorie pe întreg anul 2019 (6.993 de contracte în valoare totală de doar 23 Milioane lei) – aceasta înseamnă că, raportat la valoarea totală, în doar 2 luni de stare de urgență s-au atribuit direct contracte cu o valoare de 80% mai mare decât cea aferentă întregului an precedent.
- Efectuând aceeași analiză cu privire la categoria consumabilelor medicale, observăm că în perioada stării de urgență au fost achiziționate direct produse în valoare totală de 51 Milioane lei prin 5.528 de contracte. Corelativ, în întreg anul 2019, au fost achiziționate direct produse în valoare totală de 24 Milioane lei, prin 14.515 contracte. Rezultă o creștere cu 53% a valorii totale a achizițiilor directe în această categorie, în 2 luni de stare de urgență.
- O diferență semnificativă observăm și în privința achizițiilor directe a dezinfectanților pentru mâini. Astfel, în timpul stării de urgență, au fost achiziționate direct produse în valoare de 13 Milioane lei, prin 2.214 contracte, în timp ce în tot anul 2019 au fost folosite achiziții directe pentru produse în valoare totală de 3 Milioane lei, prin 1.119 contracte. Rezultă, astfel, o creștere de 77% a valorii totale a achizițiilor directe pentru această categorie, în doar 2 luni de stare de urgență, raportat la nivelul întregului an precedent.
Utilizarea achizițiilor directe pentru produse esențiale combaterii crizei sanitare
Analiza de mai sus relevă faptul că legislația cu caracter excepțional și derogatoriu ce a fost în vigoare în timpul stării de urgență a oferit autorităților contractante pârghii foarte puternice pentru a contribui la gestionarea crizei.
Achiziția directă (art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016) conferă autorităților contractante posibilitatea de a achiziționa bunuri și servicii sub anumite praguri valorice. Rolul achizițiilor directe este de a oferi un mecanism mai flexibil și mai rapid, dar care aduce cu sine mult mai puțină transparență și mai puțină competitivitate.
Prin Decretul de instituire a stării de urgență nr. 195/2020, s-a prevăzut că anumite categorii de autorități contractante (autorități publice centrale, entități unde statul este acționar majoritar, unități sanitare, direcții de sănătate publică, ministere cu sistem de sănătate propriu) au avut dreptul să utilizeze procedura achiziției directe pentru achiziționarea de materiale și echipamente necesare combaterii pandemiei.
Procedura negocierii fără publicare prealabilă a devenit tot mai relevantă
Negocierea fără publicare prealabilă se remarcă prin lipsa transparenței și creșterea riscurilor pentru autoritatea contractantă, în ipoteza neexecutării contractului.
Această procedură este reglementată de art. 104 din Legea nr. 98/2016 și presupune, la fel ca achiziția directă, un mecanism ce derogă parțial de la principiile transparenței și concurenței în achiziții.
Totodată, negocierea fără publicare prealabilă permite autorității să deroge de la regula constituirii garanției de bună execuție de către operatorii economici, conform art. 39 alin. (2) din HG nr. 395/2016 . Cu toate acestea, negocierea fără publicarea prealabilă s-a dovedit a fi un mecanism foarte suplu de eficientizare a achizițiilor publice în domeniul sanitar.
Limitarea accesului la informații
Așa cum am arătat mai sus, atât achiziția directă, cât și negocierea fără publicare prealabilă au un caracter mai puțin transparent decât procedurile comune de achiziție publică. În acest context, s-au născut întrebări cu privire la corectitudinea achizițiilor publice efectuate în timpul crizei sanitare și la efectivitatea principiilor transparenței și concurenței neloiale.
Într-o decizie[2] foarte interesantă din septembrie 2020, Tribunalul București a statuat că un operator economic interesat să participe la o procedură de achiziție publică având ca obiect materiale sanitare are dreptul de a primi de la autoritatea contractantă (unitate sanitară, în speță) informații cu privire la prețurile unor produse de același tip achiziționate în ultimul an, în temeiul faptului că astfel de informații constituie informații de interes public, în sensul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Decizia instanței face trimitere la principiile tratamentului egal, transparenței și al eficienței utilizării fondurilor publice, arătând astfel că aceste principii de bază în materie de achiziții publice, chiar și în forma cenzurată motivată de urgența crizei sanitare, nu pot fi ignorate în mod complet.
Adaptarea operatorilor economici la nevoile pieței de achiziții
Necesitatea achiziționării de dispozitive medicale, echipamente de protecție, medicamente, dezinfectanți și altele asemenea, a crescut la un nivel fără precedent. De exemplu, dacă analizăm valoarea totală a achizițiilor directe de echipamente de protecție, observăm o creștere de aproape 10 ori a sumelor alocate de autoritățile contractante în anul pandemiei 2020 față de sumele din anul precedent.
În aceste circumstanțe, au apărut pe piață operatori economici care nu aveau legătură cu domeniul sanitar prin obiectul de activitate, dar care au câștigat proceduri de achiziție publică, furnizând echipamente medicale sau echipamente de protecție[3]. Această adaptare a venit ca o reacție la cererea foarte ridicată de pe piață. În contextul în care activitățile comerciale au fost practic blocate timp de câteva luni în perioada martie-iunie 2020, anumiți operatori au sesizat oportunitatea și au intrat pe această piață pentru a putea rămâne în activitate.
Legislația nu a fost adaptată la această realitate, astfel încât se poate spune fie că unii operatori economici au profitat de anumite lacune legislative, fie că s-au adaptat mai energic decât legiuitorul la aceste noi realități.
Ramificarea categoriei de furnizori de produse medicale
În contextul pandemiei COVID-19, contractele de furnizare au devenit din ce în ce mai uzitate, unitățile sanitare și autoritățile publice fiind nevoite să achiziționeze produse medicale în regim de urgență. Exagerând, se poate spune că nu a existat autoritate contractantă în ultimul an care să nu fi avut nevoie să apeleze la furnizarea de produse medicale prin intermediul achizițiilor publice.
În aceste circumstanțe, în ultimul an, a putut fi observată ramificarea sectorului de furnizori de produse în sectorul sanitar. Cererea ridicată pentru furnizarea de produse și echipamente medicale a creat o veritabilă nișă în piața de achiziții publice din România, iar, în contextul blocării efective a economiei în perioada stării de urgență, furnizarea de produse medicale a devenit una dintre cele mai importante activități în sectorul de achiziții publice.
[1] Disponibil la adresa: https://sicap.ai/statistici/licitatii/coduri-cpv/1167602400/1617008128
[2] Decizia Tribunalului București nr. 4253/2020 din 23.09.2020.
[3] https://ziare.com/stiri/coronavirus/o-firma-dintr-un-sat-din-giurgiu-care-se-ocupa-de-comertul-cu-amanuntul-vinde-masti-de-protectie-guvernului-cu-56-de-milioane-de-lei-1603386
Advertorialele de pe zf.ro sunt marcate cu (P), advertorial, articol cu conținut publicitar sau Opinia Specialistului.