Cititorul roman va face, in curand, cunostinta cu poetul Daniel Najmias prin intermediul unor poeme traduse de Andrei Ionescu si Tudora Sandru-Mehedinti, poeme care vor vedea lumina tiparului anul acesta. Najmias este traducator, specialist in literatura germana si engleza si editor. Interviul ne-a fost acordat la Bucuresti, cu prilejul primei sale vizite in tara noastra, ca invitat al Institutului Cervantes.
– Sunteti director adjunct al unei binecunoscute reviste culturale on line, “The Barcelona Review”. Din aceasta perspectiva, de om de presa, cum se descurca publicatiile culturale spaniole in peisajul mediatic atat de aglomerat de astazi?
– Cea mai mare problema a acestor publicatii este supravietuirea, iar aceasta se pune, cu precadere, din punct de vedere economic, publicatiile pe suport de hartie confruntandu-se si la noi cu traditionalele dificultati financiare. Eu reprezint o revista disponibila pe internet. Avem insa, si noi, aceleasi probleme ca si cei din presa scrisa, nu intotdeauna ne ajung banii pentru toti colaboratorii si pentru toate proiectele pe care dorim sa le realizam. In Barcelona, de pilda, exista reviste literare foarte vechi si de prestigiu – cum este “Quimera”, care fiinteaza de 30 de ani. Au existat, sunt convins, si altele, dar cu timpul au disparut.
– Care a fost motivul pentru care au incetat sa existe aceste publicatii, desi, cum spuneati, erau foarte bune?
– Si din motive economice, dar si pentru simplul fapt ca ele, ca si oamenii, au o viata a lor: apar, se dezvolta si la un moment dat nu mai intereseaza. Cert este ca, de 20 de ani incoace, revistele de cultura se afla in competitie cu suplimentele culturale ale marilor cotidiane. Concret, exista in Spania patru mari ziare: “El Mundo”, “El Periodico”, “El Pais” si “La Vanguardia” si toate au suplimente culturale, fiecare in cate o zi a saptamanii. Asta nu inseamna ca printre revistele de cultura nu pot mentiona ca fiind niste varfuri publicatii precum “Quimera”. A doua problema a revistelor culturale spaniole este cea a distribuirii. O revista publicata in Barcelona, spre exemplu, ca sa ajunga in alt punct de desfacere, trebuie, in primul rand, sa aiba o retea de distributie importanta, care sa acopere anumite puncte de desfacere, anumite librarii, de unde, in general, le cumpara publicul specializat.
– Am inteles ca in Spania exista aproximativ 550 de reviste culturale. Fata de acest numar important, ce reprezinta o publicatie in format electronic? Care este avantajul pe care-l aduce ea cititorului?
– S-ar putea ca numarul revistelor culturale sa fie chiar mai mare, pentru ca in Spania fiinteaza si foarte multe publicatii de circulatie locala. “The Barcelona Review”, de exemplu, s-a infiintat in 1997. Este o revista pentru consultarea careia nu trebuie sa platesti nimic, ceea ce o face infinit mai accesibila printre cititorii avizati (vreau sa insist asupra acestui aspect pentru ca este esential).
– Din ce traieste, in fapt, o asemenea revista?
– In general, initiativele culturale sunt usor utopice. Ca sa beneficiezi, insa, de o publicatie accesibila pe internet, nu trebuie decat sa-ti platesti, corect, abonamentul la… internet; dispare problema desfacerii si a distributiei. Din anul 2000, am inceput totusi sa primim o subventie de la Institutul de Cultura din Barcelona. Cu acesti bani putem plati colaborarile, traducerile mai ales, pentru ca “The Barcelona Review” este o revista trilingva – in engleza, spaniola, catalana. Exista desigur si colaborari onorifice, autori care se ofera sa publice un eseu sau un editorial, de exemplu, fara a cere sa fie platiti. Dar, asa cum am spus la inceputul interviului, nici noi, chiar daca realizam o revista pe suport electronic, nu suntem scutiti de unele probleme financiare.
– O revista pe suport electronic are avantajul de a ajunge oriunde exista o conexiune la internet. Rezolva acest fapt mult-discutata relatie margine-centru?
– Evident, sectia catalana a revistei este prin definitie una locala, in timp ce sectiile engleza si spaniola au milioane de cititori potentiali. Sectia spaniola se citeste in toata America de Sud si, sigur, publica autori hispano-americani, atat de apreciati in momentul de fata pe tot globul. Numarul cel mai mare de cititori se afla, insa, in Spania; urmeaza Mexicul, Argentina si Statele Unite, unde sunt multi vorbitori de limba spaniola. In ceea ce priveste raportul margine-centru, conexiunea rapida la internet nu exista in anul 1997, atunci cand s-a infiintat revista noastra. Astazi numarul publicatiilor on line a crescut foarte mult in intreaga lume. Noi beneficiem de cititori stabili, iar difuzarea creste in proportie geometrica, deorece acestora li se alatura altii si altii.
– Vor deveni majoritare revistele pe internet? Vor inlocui ele traditionalele publicatii pe suport de hartie?
– “Vor disparea cartile si revistele?” este intrebarea pe care toata lumea si-o pune inca de la aparitia internetului. Convingerea mea este ca nu, cartea electronica, publicatiile electronice nu vor reusi sa substituie cartea pe suport de hartie. Personal, nu sunt un teoretician al internetului. Ceea ce stiu, din experienta proprie, este ca oamenii continua sa-si cumpere cartile pe suport de hartie, in ciuda faptului ca au acces la internet.
– Scriitorii romani si-au gasit locul in “The Barcelona Review”?
– O singura data s-a intamplat acest lucru. Prin intermediul lui Joaquin Garrigos, directorul Institutului Cervantes din Bucuresti, traducator avizat de limba romana, am prezentat opera lui Alexandru Ecovoiu si i-am publicat doua povestiri. Mi-as dori insa foarte mult ca in viitor sa publicam si o selectie de poeti romani.
– Cand credeti ca se va materializa aceasta intentie?
– Nu vreau sa promit nimic, deocamdata. Intai de toate, trebuie sa gasesc persoana care sa poata face acest lucru. Pe de alta parte, eu reprezint o echipa, sunt director adjunct al revistei. Problema reala, cea care reprezinta realul obstacol, este ca sunt multi poeti buni, in special spanioli – dupa noua ani de la infiintare, inca avem pe lista de asteptare multi poeti -, ori revista este una specializata pe proza, avand alocat poeziei doar un procent de 20%. Intors insa la Barcelona, voi trece in agenda de lucru acest proiect. Antologia nu va trebui sa fie neaparat din lirica actuala, pentru ca poezia romaneasca este foarte putin cunoscuta in Spania. Aflandu-ma pentru prima oara in Romania, am cunoscut diverse persoane asupra carora mi-am facut o impresie foarte buna, de pilda hispanistii Tudora Sandru-Mehedinti si Andrei Ionescu, si m-am convins ca va fi iesi o selectie buna de poezie romaneasca.
– Dumneavoastra insiva sunteti traducator. In aceasta calitate, preferati sa traduceti ceea ce se vinde, ori ceea ce va place?
– Lucrand direct cu editurile, eu, ca traducator, depind de ceea ce imi solicita ele; cum insa este vorba despre edituri care publica, in general, carte buna, accept din convingere ceea ce mi se propune. In principiu, insa, nu traduc ceea ce nu ma intereseaza.
– Scrieti si poezie…
– Sporadic scriu si versuri, dar profesia mea de baza este aceea de traducator.
– Daca ati fi ziarist roman, ce intrebare i-ati adresa lui Daniel Najmias?
– L-as intreba daca doreste sa adanceasca aceste relatii de schimb cultural, literar. Dar cred ca la aceasta intrebare am raspuns deja.