Votul favorabil al Comisiei de buget și finanțe din Camera Deputaților asu­pra proiectului de ridi­care a pragului la SIF-uri re­prezintă primul pas realizat după aproape doi ani pentru majorarea limitei de deținere la 5%.

Acest proiect, care a fost primit cu mult entuziasm de investitori în iunie 2009, când a fost inițiat, ar putea fi mo­torul schimbării la față a SIF-urilor după 16 ani în care aceste companii au fost administrate aproape discreționar de o mână de oameni, care nu s-au gân­dit de fiecare dată la interesele acțio­narilor pe care-i reprezintă.

Toți cei care au bani pe bursă, de la micii investitori până la brokeri și mari fon­duri de investiții, cer de ani de zile intra­rea în normalitate, adică să li se res­pecte drepturile și să li se dea posibi­li­tatea să se implice în conducerea SIF-urilor și să decidă asupra dividen­de­lor distribuite. Pragul de 1% aplicat și inter­pretat după propriile interese ale administratorilor SIF a limitat până acum accesul investitorilor privați în consiliile de administrație și a îm­pie­dicat în numeroase rânduri acționarii să se pronunțe asupra unor decizii im­portante, precum valorificarea par­ticipațiilor deținute la BCR.

Cu toate astea, acum când proiec­tul a revenit în atenția parlamentarilor, reacția investitorilor a fost mai curând ti­midă. Acțiunile SIF-urilor au crescut ieri cu 3-7%, mult mai puțin decât o făceau în toamna lui 2009, când pro­iectul intra pentru prima dată în dez­baterea Senatului și fiecare aviz fa­vo­rabil era însoțit de creșteri de 15% pe zi.

O explicație ar fi că după doi ani de așteptări investitorii nu mai cred în miracole și așteaptă decizia finală a Camerei Deputaților, care va hotărî soarta acestui proiect.

“Sper ca măcar de această dată să se tranșeze chestiunea cu pragul la SIF-uri, pentru că în fiecare an au fost discuții de genul acesta. Având în vedere experiențele precedente, eu sunt reti­cent până nu văd că se întâmplă. Creș­te­rile recuperează o parte din pierderile pre­cedente, dar nu ceva spectaculos să re­vină pe un trend ascendent. Dacă tre­ce și de Camera Deputaților, s-ar putea să mai crească vreo 5-10%, iar dacă nu, se vor întoarce de unde au plecat”, este de părere Rareș Nilaș, directorul ge­ne­ral al firmei de brokeraj BT Securities.

O altă explicație vine din evoluția sla­bă a bursei din acest an, care a înde­păr­tat un număr mare de investitori, atât locali cât și străini. În ultimele trei luni, unele SIF-uri au pierdut și peste 20% din valoare, iar evoluția generală a piețelor internaționale, marcată de criza datoriilor statelor europene, nu oferă deocamdată motive de optimism.

De ce nu vor investitorii prag la SIF-uri?

În prezent, legea pieței de capital spune că niciun investitor nu poate deți­ne mai mult de 1% din acțiunile unei SIF. Această limită de 1% se apli­că și gru­purilor de investitori dacă se do­ve­deș­te că aceștia acționează în mod con­cer­tat, adică au o strategie comună și vo­tează la fel în toate chestiunile lega­te de SIF. Aceste prevederi au făcut ca până acum acționarii SIF-uri­lor să nu-și poată exercita toate dreptu­rile legale. De exemplu, când mai multe fonduri de investiții s-au aliat și au cerut majorarea dividendelor sau au solicitat consiliilor de adminis­tra­ție ale SIF să con­voace Adu­­narea Ge­nerală a Acțio­na­rilor (AGA) pen­tru a pune în dis­cuție lis­tarea BCR, unii președinți de SIF nu le-au acceptat propunerile sau, dacă le-au acceptat, le-au sus­pendat ulterior votu­rile în AGA pe motiv că ar fi acționat în mod concertat.

În timp ce fondurile de investiții au respectat legea, unii investitori locali au cumpărat prin diverse firme și vehicule pachete mari de acțiuni și astfel unele SIF-uri au ajuns sub influența unor personaje controversate precum Dinel Staicu sau Cătălin Chelu.

Altele au rămas de 16 ani sub controlul acelorași președinți care fuseseră numiți în 1995, la înființarea SIF-urilor, cu sprijin politic. Aceștia au avut încă de la început unele dintre cele mai valoroase active din România: pachete de câte 6% din BCR și 5% din BRD, participații majoritare la compa­nii importante din industria hotelieră, tex­tilă și din industria de mașini și echi­pa­mente. O avere uriașă de care au dis­pus așa cum au considerat și nu întot­deauna în acord cu voința acționarilor.

Cel mai recent exemplu privește participațiile deținute la BCR, cele mai valoroase active ale SIF. La privati­za­rea băncii, în 2006, statul le-a oferit SIF-uri­lor posibilitatea să ceară listarea BCR la bursă în termen de trei ani și o serie de pârghii prin care să-și apere drepturile în fața austriecilor de la Erste. SIF-urile au renunțat însă foarte ușor la acest drept în 2009, când au ac­cep­tat amânarea listării, iar în acest an au fost practic strânse cu ușa de Erste să-și vândă participațiile la BCR în condiții care i-au nemulțumit pe mulți acționari.

Cu toate astea, puținele schimbări care au avut loc în consiliile de admi­nis­trație ale SIF-urilor au avut loc în ur­ma unor conflicte interne, între dife­rite grupuri de interese, și foarte puțini investitori din afară au putut intra în aceste consilii.

“Credem că acest prag de 5% ar sa­tis­face drepturile corporative ale celor care și-au investit propriii bani în aceste companii și nu pe ale acelor vechi conducători care de 16 ani conduc ca pe propriile lor moșii aceste SIF-uri”, a declarat luni senatorul Ovidiu Marian, unul dintre inițiatorii proiectului, la începerea dezbaterii proiectului în comisia de buget și finanțe.

Toate astea au făcut ca în prezent SIF-urile să fie evaluate pe Bursă la mai puțin de jumătate din valoarea activelor ra­portate oficial. De exemplu, SIF Banat-Crișana (SIF1) are în prezent o ca­pi­talizare de 107 mil. euro, în con­di­țiile în care activele se apropie de 300 mil. euro, discountul fiind de 64%. SIF Moldova (SIF2), care a avut în ultimii ani o politică de deschidere față de ac­țio­nari, are în prezent cel mai mic discount, de 56%. Astfel, deși toată lumea recunoaște cât de valoroase sunt activele SIF-uri­lor, pragul de deținere a reprezentat me­reu un factor negativ, care a tras în jos prețul lor pe bursă.

Ce se schimbă prin ridicarea pragului la 5%?

Ridicarea pragului de deținere de la 1% la 5% va permite concentrarea ac­țio­nariatului SIF-urilor și va face posibil pe viitor ca investitorii să se implice mai mult în administrarea acestor societăți, prin numirea de reprezentanți în consiliile de admi­nistrație.

SIF-urile ar deveni dintr-o dată mai inte­resante pentru fondurile de inves­tiții străine, care vor avea posibilitatea să realizeze investiții mai mari în aceste acțiuni. Dacă în acest moment un fond nu poate plasa mai mult de 6 mil. euro în cele cinci SIF-uri. Cu această sumă, cumpără câte 1% din fiecare. Unele fon­duri consideră că nici nu me­rită să intre pe o piață dacă nu pot face plasa­men­te de cel puțin 30-40 mil. euro, de­oarece cu cât investițiile sunt mai mari, cu atât costurile de ad­mi­nis­trare a acestor participații se acoperă mai ușor.

Prin majorarea pragului la 5%, fon­du­rile vor putea plasa 30 mil. euro în SIF-uri.

Deja, unele fonduri care sunt mai vechi pe piață, precum East Capital sau Hyposwiss, au atins pragul de 1%.

La fel se întâmplă și cu fondul ING Romanian Equity sau cu fondul de pensii al ING, care nu mai pot cumpăra acțiuni la SIF-uri deoarece au 1%. În condițiile în care fondurile de pensii lo­ca­le devin tot mai mari, ele au nevoie de ac­țiuni lichide în care să-și plaseze banii, iar în lipsa unor listări noi, cum ar fi cele mult-promise ale companiilor din sec­torul energetic, acțiunile lichide sunt tot mai rare. Astfel, fondurile de pensii care administrează banii salariaților români ajung să investească în com­pa­nii din Germania, Franța, Polonia sau Austria.

Pentru micii acționari ai SIF-urilor, fap­tul că aceste fonduri pot cumpăra mai multe acțiuni înseamnă că va exista sus­ținere pentru prețul acțiunilor, iar de­calajul dintre capitalizare și valoarea ac­ti­velor se va reduce. Deci, potențial pen­tru creșterea acțiunilor.

Ar fi de dorit ca odată ce inves­titorii în SIF-uri devin mai puternici, aceș­tia să se implice mai mult și în ad­mi­nistrarea acestor companii. Să aducă know-how-ul lor de manageri de fon­duri locali sau internaționali și la SIF-uri, să le eficientizeze și să le facă mai pro­fitabile. Deocamdată însă, implica­rea managerilor privați la SIF-uri este re­dusă. De exemplu, din cei nouă can­di­­dați pentru un loc în consiliul de ad­mi­­nistrație al SIF Moldova, majo­ri­ta­tea sunt din aceeași categorie cu pre­șe­dinții SIF, adică oameni care au lucrat sau lu­crează în instituții de stat și care au beneficiat sau încă beneficiază de sprijin politic.

Poate că ridicarea pragului de deți­ne­re de la 1% la 5% va aduce și elibe­ra­rea SIF-urilor de sub controlul politic, pe care investitorii o așteaptă de peste zece ani.



Istoria pragului la SIF-uri

Pragul de deținere la SIF-uri a fost introdus la scurt timp după înființare, cu justificarea că ar proteja interesele milioanelor de acționari rezultați în urma programului de privatizare în masă al guvernului Văcăroiu și ar împiedica preluarea activelor SIF de către anumite grupuri de interese. Nu este clar cine a propus acest prag. Inițial, limita era de 0,1%. Președinții SIF-urilor, numiți politic, au devenit extrem de influenți.

În 2005, Parlamentul a hotărât majorarea pragului de deținere de la 0,1% la 1%, decizie care a determinat explozia acțiunilor SIF pe bursă. Prețul acțiunilor aproape s-a triplat pe parcursul acelui an. Ulterior, la presiunea șefilor SIF, a fost introdus un amendament care prevedea că pragul de 1% se aplică și în cazul unui grup de investitori care acționează în mod concertat. CNVM a lăsat consiliile de administrație ale SIF să decidă care acționari acționează în mod concertat.

În iunie 2009, senatorul Ovidiu Marian împreună cu mai mulți parlamentari atât de la putere, cât și din opoziție inițiază un proiect de lege care prevede eliminarea pragului la SIF-uri. Inițiativa a venit după ce investitorii au reclamat abuzuri din partea conducerilor SIF la adunările generale din aprilie 2009 când s-au ales membrii consiliilor de administrație. Cel mai mare scandal a fost după AGA de la SIF Banat-Crișana (SIF1), unde un grup de investitori puternici, printre care și Horia Ciorcilă de la Banca Transilvania, au încercat să schimbe consiliul controlat de Ioan Cuzman, dar nu au reușit după ce președintele SIF1 a folosit pragul de deținere împotriva lor.

Pe 11 noiembrie 2009, proiectul de lege a fost aprobat de Senat, însă cu amendamentul că pragul de deținere nu va fi eliminat, ci majorat la 5%. Chiar și așa, acțiunile SIF-urilor au crescut puternic pe bursă. Proiectul s-a împotmolit însă în comisiile Camerei Deputaților, unde a fost blocat mai mult de un an și jumătate.

Luni 7 noiembrie 2011, Comisia de buget și finanțe din Camera Deputaților a aprobat raportul favorabil asupra proiectului de majorare a pragului la SIF-uri. Acesta urmează să fie dezbătut în plen.

Subiecte #Bursă#bvb#prag de detinere#SIF-uri