Randy Gage este conferențiar pe teme precum succesul și prosperitatea financiară și autorul a nouă cărți care s-au vândut în milioane de exemplare în toată lumea. Cărțile sale au fost traduse în peste 25 de limbi. Ultima sa carte – Risky is the New Safe – a apărut în 2012 și a devenit în timp record un bestseller.
Cât privește economia de piață, regulile jocului nu le-a schimbat Randy Gage, ci s-au schimbat de la sine, întrucât noua economie a devenit sinonimă cu incertitudinea. Fie că este efectul novator al unei tehnologii cu totul noi, care schimbă cu desăvârșire circumstanțele economice, fie că este doar rodul progresului științific, transformarea sistemului financiar aduce cu sine noi posibilități, ne arată Gage. Cel mai mare risc pe care ni-l putem asuma, dacă dorim să devenim multimilionari, este acela de a miza pe certitudinile pe care le avem în momentul de față.
Randy Gage a ținut numeroase ateliere prin intermediul cărora a încercat să schimbe percepția oamenilor despre lucrurile menite să le aducă prosperitatea. Nimeni nu e obligat să sufere din cauza lipsei banilor, ne arată Gage. Puterea intenției fiecăruia dintre noi va aduce cu sine ceea ce ne lipsește în anumite compartimente ale vieții noastre.
Bestsellerul Risky is the New Safe este provocare. O lectură de pe urma căreia veți obține informații practice despre complexitatea noii economii de piață și a modului în care puteți acționa cu succes în domeniul financiar. Dacă doriți să vă mențineți prosperă afacerea sau dacă doriți să lansați un nou proiect, cartea lui Randy Gage vă va ajuta să vă dezvoltați simțul antreprenorial și gândirea critică.
De obicei privim lucrurile noi ca pe o provocare adesea riscantă, fapt care ne îndepărtează de la bun început de la asumarea unui inițiative care ar putea să ne aducă de zece ori mai mult decât am investit. Este un ghid de supraviețuire într-o economie de piață care a produs multe victime în domeniul financiar, în principal din cauza lipsei de flexibilitate a oamenilor și din cauza refuzului de a adopta tactici noi.
Dacă simțiți că afacerii dumneavoastră îi lipsește ceva, dar nu știți întotdeauna cum puteți trece de această dificultate, Randy Gage vă vine în ajutor, pentru a nu deveni o altă victimă și pentru a vă învăța să descoperiți calea care trebuie urmată, astfel încât prosperitatea să nu vă ocolească.
uvertură
Maimuțe instruite și căței clonați
Mă găseam într-o rezervație ecologică de lângă Phuket, în Thailanda, când am realizat așa, dintr-odată, că lumea se schimbase pentru totdeauna…
Motivul vizitei mele era să bifez încă un punct de pe lista de priorități: să călăresc un elefant prin pădurea tropicală. Elefanții se lăsau așteptați, așa c-am fost întrebat dacă nu doream să văd o demonstrație de instruire pentru maimuțe.
Instruire pentru maimuțe? Cine ar putea rezista tentației?, m-am gândit.
Dar acele maimuțe nu erau învățate să dansese pe muzică de orgă sau să facă niște numere de salon. Erau instruite să culeagă nuci de cocos. În locul oamenilor. Era într-adevăr fascinant. Fiecare cocotier avea fixată o funie, care ducea de la pământ până în vârful arborelui. Maimuțele se cățărau pe acea funie până în vârf, se țineau de ea cu o mână și un picior, iar cu cealaltă mână și celălalt picior, răsuceau nucile de cocos, până când se desprindeau și cădeau la pământ.
Costă aproximativ trei sute de dolari și durează vreo două luni să-ți instruiești maimuța. Odată încheiată instruirea, o maimuță obișnuită culege până la 1.000 de nuci de cocos într-o singură zi!
În drum spre casă, din aceeași călătorie, am făcut o escală de o noapte la San Francisco, pentru a nu zbura prea mult. În dimineața următoare, în salonul de așteptare al liniei aeriene, am remarcat un cuplu care avea un cățeluș simpatic într-o cușcă de transport. Cum eu sunt un iubitor de toate animalele, am întrebat dacă mă puteam juca puțin cu el. Cei doi au fost de acord și mi-au spus ceva ce m-a șocat de-a dreptul:
– Cățelul nostru e clonat.
Bineînțeles, am crezut că era o glumă. Dar nu, nu glumeau. M-au informat că se întorceau din Coreea de Sud și că-și luaseră de acolo cățelul, care fusese clonat din celulele de ADN ale animalului preferat al familiei, acum decedat.
Am rămas destul de sceptic, așa cum oricine ar fi putut fi. Cățelul acela nestâmpărat, cu ochi strălucitori, era la fel de adorabil ca oricare alt cățel pe care l-am văzut vreodată.
Au luat același avion în care m-am urcat și eu în drum spre casă, la Miami, iar în timpul zborului, soțul a dus cățelul de mai multe ori în partea din spate, ca să-l arate și călătorilor de la clasa turist. Mi se părea ciudat și încă mai aveam îndoieli – până când am ajuns pe Aeroportul Internațional din Miami. Acolo, se adunaseră deja o falangă de reporteri și cameramani, care colcăiau în jurul benzilor mobile de bagaje, toți așteptând să-l întâmpine pe invitatul de onoare.
A doua zi, poza cățelușului apărea pe prima pagină a ziarului Miami Herald, împreună cu povestea clonării lui. Am aflat că nu era primul cățel clonat vreodată, era doar primul care ajungea în Statele Unite. Bineînțeles, existau deja clone de oi, cămile și alte animale.
Recent, compania britanică de biotehnologie Oxitec a iscat o întreagă dispută la Key West, în Florida, când a propus eradicarea virusului Dengue folosind un țânțar modificat genetic. În doar câteva săptămâni, o petiție împotriva ideii respective a strâns 100.000 de semnături, oamenii exprimându-și temerile în privința „robo-frankesteinizării” și a țânțarilor „mutanți”.
Cât va mai dura până când cineva își va propune să creeze un lup, un rechin sau vreun alt animal modificat genetic, pentru a corecta un dezechilibru de înmulțire a populațiilor de animale, pentru a împiedica răspândirea unei boli sau a rezolva cine-știe-ce altă problemă de ecosistem – toate acestea fiind, cel mai probabil, rezultatul intervenției umane în ordinea naturală?
Iar când va veni cineva să ofere oameni modificați genetic, abia atunci lucrurile vor deveni cu adevărat fascinante…
Dacă sunteți de părere că avortul generează controverse în prezent, așteptați puțin, să mai evolueze această știință. Vor decide părinții să-și avorteze copilul, pentru că progenitura lor va avea ochii căprui, în loc de albaștri? Cât vor plăti viitoarele mame, pentru ca nou-născuții lor să nu prezinte vreo tulburare congenitală, să nu aibă vreo boală ereditară, în schimb să poarte gena poetică a Mayei Angelou? Cât vor plăti viitorii tați, pentru a fi siguri că fiii lor vor avea destule abilități atletice, încât să ajungă să joace fotbal sau baschet în ligile profesioniste respective?
Puteți să vă lansați în dezbateri etice pe toate aceste subiecte și să le detestați ca pe răul absolut – dar ele sunt aproape, și vor da buzna peste noi foarte curând. Și se va găsi cineva care să câștige atâția bani de pe urma lor, cât să umple Marele Canion.
Probabil că vom răsuci pe toate părțile, ani și ani de-acum încolo, dilemele de ordin etic și moral, pe care le presupun modificările genetice și clonarea – dar duhul, odată scăpat, nu se mai întoarce înapoi în sticlă.
Toate regulile s-au schimbat…
Când eram eu copil, mama mi-a spus să merg la școală, să obțin o diplomă, să-mi găsesc un loc de muncă într-o companie importantă — și-atunci, aveam să fiu aranjat pe viață. Aceasta era calea sigură de urmat, și milioane de alți părinți din toată lumea le spuneau același lucru copiilor lor.
Astăzi, însă, ar putea fi cel mai riscant lucru de făcut…
Din fericire, am fost exmatriculat din liceu, așa că n-am avut niciodată șansa de a urma sfatul mamei mele. Și faptul că nu am urmat această cale sigură m-a făcut să ajung un om foarte bogat.
Dacă lucrezi în lumea corporatistă de azi, ai o țintă desenată pe spate. Și, cu cât lucrezi mai mult pentru o companie, cu atât acea țintă devine mai mare. S-au dus de mult zilele în care longevitatea unui angajat într-o companie reprezenta o garanție pentru siguranța slujbei și un semn de loialitate față de companie. Astăzi, companiile îi consideră adesea niște poveri pe angajații pe care-i au de mult. Ele vor să știe dacă pot sau nu să transforme un angajat în antreprenor, dacă nu-i mai bine să angajeze pe cineva mai tânăr în locul aceluia, care să lucreze pe bani mai puțini, să aibă dreptul la mai puține zile de concediu, să primească mai puține beneficii – sau, încă și mai bine, să poată face aceeași muncă de peste ocean, implicând costuri încă și mai mici.
Imaginați-vă un director al companiei American Airlines, urmărind acea demonstrație de instruire a maimuțelor, din Thailanda. Vi-l puteți închipui gândindu-se: „Hm… Mă întreb dacă n-am putea înlocui stewardesele cu maimuțe?”
Glumesc, bineînțeles, pentru că stewardesele joacă un rol important în menținerea siguranței pasagerilor. (Și scriu aceste cuvinte așezat pe locul 5G, într-un avion Boeing 777 al companiei American Airlines, chiar în acest moment.) Dar nu vă gândiți că este vreo greșeală: există milioane de munci care pot fi – și probabil că vor fi, într-o bună zi – făcute de maimuțe, câini, pisici sau delfini. Gândiți-vă: de secole întregi folosim cămile, cai și asini pe post de animale de povară, așa încât este următorul pas logic să instruim animalele pentru a face munci mai complicate. Întrucât noile evoluții sporesc numărul speciilor cu care acest lucru devine posibil de făcut, se va produce un haos în domeniul forței de muncă.
Stați liniștiți, întotdeauna vor exista slujbe rezervate oamenilor. Dar ele vor fi cu mult mai puține și foarte diferite față de cele pe care le prestăm acum. Unele vor avea de-a face cu proiectarea de roboți care să-i înlocuiască pe oameni în muncile pe care aceștia le fac în prezent. Unele vor fi la fermele de instruit animale, ca să presteze muncile rezervate astăzi oamenilor. Unele vor fi la fermele de clonat animale. A, da, și unele vor fi la fermele de clonat oameni…
De ce ar trebui să angajeze firma de scule și unelte Jones & Fiii de pe Strada Mare oameni din afară, când poate foarte bine d-l Jones-Senior să-i cloneze pe toți băieții de care are nevoie? De ce să plătești mai departe niște angajați mediocri, dacă poți clona încă șase exemplare ale celui mai bun dintre angajații tăi? De ce să-i dai spor de vechime unui profesor de la colegiu, când poți să-ți alegi unul nou-nouț de pe linia de asamblare, ori de câte ori ai nevoie?
Asemenea evoluții vor crea o schimbare asemănătoare unei marei în fiecare sector al fiecărei industrii din lume – la fel și în fiecare sector al fiecărei industrii din afara lumii. Tot ce știți astăzi ca fiind sigur este pe punctul de a deveni foarte riscant.
Văd oameni morți…
Priviți de jur-împrejur, peste tot. Ce vedeți? Milioane de zombi fără viață, târându-se, fiecare, în existența lui tăcută și disperată. Oamenii aceștia sunt morți, dar n-au destulă minte, ca să se întindă pe jos. Ei cred că Matrix a fost un film de genul science-fiction, când ei înșiși, de fapt, sunt dovezile vii (sau ne-moarte) că era un film documentar.
Aceștia muncesc în companii moarte, lipsite de vitalitate, a căror valoare de piață scade și profiturile se diminuează, fapt pe care-l pun pe seama concurenței din ce în ce mai mari, a unei economii dure sau a unor variabile precum creșterea prețurilor la materiile prime. Dar toate aceste lucruri sunt simptomele, iar nu cauza.
Acestor companii le lipsește pulsul, pentru că ele operează după un model economic proiectat pentru alte vremuri. Modelul pe care-l urmează a fost conceput pe vremea când bunurile erau produse în Europa și transportate cu vaporul în Lumea Nouă, unde erau transportate cu diligențele către centrele populate și vândute în magazinele generale. Și, cu toate că diligențele au lăsat locul trenurilor și camioanelor de mare tonaj, iar magazinele generale au evoluat, devenind mall-uri, sistemul de bază nu s-a schimbat cu nimic. În timp ce lumea, da.
Tehnici precum faxurile, transportul pe timp de noapte și mărfurile scutite de taxe, iar, mai recent, Internetul, telefoanele mobile și rețelele de socializare au modificat din temelie modul în care se fac afacerile.
Dar nimeni n-a obsevat că ținta s-a mișcat…
Oamenii au continuat să-și aleagă reprezentanți și să urmeze dictatori luminați, încrezători în guvernele care aveau să le ofere siguranță și să aibă grijă de nevoile lor. Și-au petrecut ani din viață și s-au îndatorat până la nivelul zecilor de mii de dolari, pentru a obține diplome care nu mai sunt deloc viabile în lumea forței de muncă de astăzi. Și-au afirmat mai departe loialitatea față de corporații, crezând că acestea urmau să le finanțeze fondurile de pensionare, pentru că așa făcuseră și părinții lor. Și, odată ce s-au angajat în acele corporații moarte, lipsite de vitalitate, au fost îndoctrinați cu aceiași viruși mentali, cu care fuseseră și angajații mai vechi, colegii lor.
Linile aeriene au continuat să întreprindă operații de tipul „roată cu spițe”, pentru că întotdeaunea le-au făcut la fel. Rețelele de televiziune au transmis prin satelit către filialele lor și au vândut reclame, pentru că așa s-a procedat mereu. Agențiile de voiaj au deschis alte și alte birouri; lanțurile de producție video au continuat să deschidă magazine de vândut sau închiriat DVD-uri; ziarele au continuat să imprime foi mari de hârtie cu informații de ieri. Detailiștii au menținut sistemul desfacerii cu depozite, zilieri, distribuitori și magazine, pentru că au investit în el. Ba chiar, unii dintre acești detailiști au construit spații uriașe, pentru a vinde la modul nostalgic produse inovatoare (aveți unul în mână acum) – chiar dacă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, jumătate din piața lor potențială nu va mai fi văzut așa ceva, decât poate într-un muzeu.
A face lucrurile sigur este cel mai mare risc
Toată lumea joacă la sigur, toți crezând că așa procedează cel mai inteligent. Dar, în economia cea nouă de astăzi, a juca la sigur este cel mai riscant lucru pe care-l poți face.
Toate regulile s-au schimbat și se vor schimba și mai mult mâine. Tehnologia distructivă, tendințele culturale schimbătoare, colapsul sistemului de învățământ, corupția și fărădelegile guvernelor și o societate care în anumite privințe evoluează, iar în altele involuează, au mutat ținta. Și aceasta continuă să se miște, din ce în ce mai repede, în fiecare zi.
Milioane de oameni au fost asimilați de Borg și rătăcesc fără țel prin viață, ca niște drone lucrătoare în organismul colectiv. Iar companiile conduse și pline de oameni de felul acesta se află în pericol de dispariție, pentru că nu pot fi competitive în lumea cea nouă. Dacă definiția nebuniei se repetă iar și iar, în schimb așteaptă un rezultat diferit, acești oameni și aceste companii sunt complet și fără exagerare demente.
Cam în același sens merge și analogia pe care o face dr. Ken Dychtwald (un tip sclipitor, apropo), când relatează cum au reacționat companiile la valul tectonic provocat de milioanele de baby-boomers. El creează imaginea unui elefant uriaș, care migrează, traversând deceniile. Companiile, cele mai multe dintre ele, aleargă disperate după elefant, ciuruindu-i fundul cu săgeți. Ceea ce-ar trebui să facă, de fapt, ar fi să se mute în fața elefantului și să se pună pe săpat o groapă mare.
Oamenii care vor crea prosperitate în noua economie le-o vor lua tendințelor înainte, anticipându-le, în loc să reacționeze cu naivitate la ceea ce s-a întâmplat ieri.
Nu contează dacă sunteți indivizi sau companii. Pentru a crea bogăție sau pentru a avea succes în ziua de azi, trebuie să devii un gânditor critic și să arunci în aer înțelepciunea convențională. Actualul model economic nu numai că nu funcționează bine, dar se îndreaptă spre un faliment serios — ăsta-i adevărul.
Nu sunt un futurist, dar voi face câteva predicții…
Sute de milioane de locuri de muncă vor fi eliminate prin intermdiul tehnologiei sau vor necesita o reorientare profesională completă sau o nouă certificare, pentru ca lucrătorii să le profeseze mai departe. Anumite industrii vor dispărea complet. Educația sponsorizată de stat nu va putea rămâne la standarde înalte. Moneda euro (și, probabil, alte câteva monede) se vor prăbuși, într-un interval de doi-trei ani. Zeci de mii de companii vor da falimant – cum vor da și unele țări, de altfel.
Nu-i așa că-i grozav?! Iată vestea realmente bună…
Orice provocare creează oportunitatea corespunzătoare. Câteva dintre cele mai mari bogății au luat naștere în timpul Marii Crize Economice, exact la fel cum orice criză dă naștere unor averi.
Când toți o iau în zig, tu să faci bine s-o iei în zag.
Exact în momentul în care citiți această propoziție, trăiți în cele mai fantastice vremuri din istoria omenirii. Niciodată nu a existat un timp în care să fie mai bine de trăit. Viteza și amploarea schimbărilor care au loc în lume (și în sistemul solar) în zilele noastre oferă oportunități fără precedent de a trăi o viață avută.
Progresele din știință, medicină și nutriție vor prilejui realizări epocale în materie de longevitate, sănătate și bunăstare. Tehnologia va crea noi modele de afaceri și le va reinventa pe cele vechi, deschizând căi extraordinare pentru crearea de avuție. Și toată această dezvoltare vă va pune la dispoziție încă și mai multe căi de a duce o viață plină de sens, de ameliorări și de aventură.
În decursul vieții lor actuale, marea majoritate a oamenilor care vor citi această carte vor avea ocazia să-și facă pe Lună vacanțele, să-și cumpere apartamente pe fundul oceanului, cu o superbă vedere la un recif de corali, sau să prindă mingea de la mijlocașul la deschidere și să marcheze golul victoriei la Cupa Mondială – chiar dacă această ultimă acțiune se va desfășura prin intermediul realități virtuale, într-o cameră holografică.
Dacă vreți să vă asumați riscuri și să deveniți niște contrarianți, există – vor continua să existe – oportunități extraordinare pentru succes și prosperitate. În noua economie, riscant înseamnă sigur…
Fragmente din Randy Gage, „Riscant acum înseamnă sigur. Regulile s-au schimbat…”, traducere din engleză de Ana Georgeta Andreescu, colecția Cărți-cheie, în curs de apariție la Curtea Veche Publishing