Robert D. Kaplan conduce departamentul de analize geopolitice al Agenției de analize strategice internaționale Stratfor, din Austin, statul Texas. Se află încă în România, ieri a participat la lansarea traducerii cărții sale „Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta despre conflictele viitoare și lupta împotriva destinului”, editată de Litera. Lansarea a avut loc în sala „Grigore Gafencu“ a Ministerului Afacerilor Externe, printre vorbitori numărându-se Mircea Geoană, Emil Hurezeanu, Iulian Fota, Paul Dobrescu, Alex Șerban.
Robert D. Kaplan este autorul a 14 cărți de politică externă și călătorii, traduse în numeroase limbi, printre care: Monsoon: The Indian Ocean and the Future of American Power; Balkan Ghosts: A Journey through History și Warrior Politics: Why Leadership Demands a Pagan Ethos. A fost, timp de peste un sfert de secol, corespondent pe politică externă pentru publicația The Atlantic. În 2011, Foreign Policy l-a desemnat printre „Primii 100 de gânditori ai lumii“. În 2012, s-a alăturat Stratfor în calitate de analist geopolitic principal. Din 2009 până în 2011, Kaplan a fost membru al Comitetului de Politici de Apărare condus de secretarul american al Apărării, Robert Gates. Din 2008, este senior fellow în cadrul Center for a New American Security din Washington. Din 2006 până în 2008, a fost visiting professor de securitate națională al Promoției 1960 din cadrul Academiei Navale a Statelor Unite, Annapolis.
„Ne-am întors la normalitatea geopoliticii și vedem o serie de state care contestă aranjamentul post ’90. Deși niciodată nu a fost un aranjament acceptat de aceste puteri. Rusia nu a acceptat niciodată extinderea NATO, pentru că a fost prea slabă să se opună. Acum poate să facă probleme.“ – afirma Robert D. Kaplan, interviu în revista 22.
„Răzbunarea geografiei: ce ne spune harta despre conflictele viitoare și bătălia împotriva destinului/ The Revenge of Geography: What the Map Tells Us About Coming Conflicts and The Battle Against Fate” trece în revistă punctele fierbinți ale istoriei universale, luând în considerare avantajele și dezavantajele lor geografice. Cartea vorbește și despre felul în care amplasarea unei națiuni pe hartă are un anume impact asupra destinului acesteia si a psihicului colectiv.
Am selectat câteva răspunsuri ale autorului dintr-un amplu interviu acordat Europei Libere, după apariția cărții în engleză:
„Războiul rece i-a orbit pe gânditorii Occidentali despre realitatea hărților. A divizat în mod artificial Berlinul și tot în mod artificial a plasat Grecia în Vestul Europei, când de fapt Grecia era o țara săracă din Balcani și din bazinul Mediteranei cu mari probleme de dezvoltare venind dinspre despotismul turcesc și bizantin.”
„Mediilor de informare occidentale le place la nebunie să-l urască pe Putin pentru că el nu se potrivește cu imaginea din grădina lor. Ceea ce ar trebui să vadă în Putin este nu un lider totalitar, ci un rus obișnuit și pe jumătate dictator, al cărui neoimperalism cinic este rezultatul unei profunde lipse de securitate geografică. Putin se uită la Europa și vede ceea ce țarii și comisarii sovietici au văzut înaintea lui: o cale de invazie împotriva Rusiei, istoria invadării Rusiei de suedezi, de polonezi, de francezi, germani, lituanieni…
Și exact ca liderii comuniști înaintea lui, Putin are nevoie de state-tampon. El vrea să aibă o influență covârșitoare asupra Țărilor Baltice. Vrea să aibă state-tampon în Europa de Răsărit, nu acceptă destrămarea Pactului de la Varșovia. Putin știe că Pactul de la Varșovia nu se mai poate reface, știe că nu mai poate să controleze țările baltice, pentru ca sunt membre ale Alianței Nord Atlantice. Dar o să încerce.
O să continue să exercite presiuni în diferite feluri – prin conductele de gaze, prin grupările criminale, prin atacurile cibernetice și așa mai departe… Aceeași nevoie a sa pentru a avea Belarusul și Ucraina ca țări tampon. Tot din cauza asta a invadat Georgia în 2008 și aceeași dorință de a avea influență în Asia Centrală – chiar dacă nu mai are puterea militară să reconstruiască imperiul rus. Putin gândește ca un lider rus tradițional, pentru că Rusia este deschisă din multe părți invaziei. Este o mare putere terestră fără granițe naturale și puterile terestre sunt în general foarte nesigure. Le lipsește siguranța pe care o au puterile maritime sau țările înconjurate de oceane.”
„Cititorii ar trebui să rămână – din carte, n.n. – cu ideea că geografia este extrem de importantă. Geografia impune anumite constrângeri. Impune anumite limite comportamentului nostru. Dar indiferent cât ar fi de puternice aceste limite, este încă spațiu suficient pentru evoluții individuale, pentru a face lumea mai bună, pentru a rezolva crizele. Cu alte cuvinte, numai recunoscându-ți limitele și ce înseamnă acest lucru pentru tine, poți face ceva ca să le depășești. Cartea aceasta arată tot ce trebuie depășit, dar își lasă cititorul cu speranța că lecțiile geografiei trebuie să îi facă pe lideri să încerce să ajungă la un echilibru al puterii și din acest echilibru pot să se dezvolte și libertatea și societatea civilă…”
Vom reveni pe larg asupra acestei importante cărți.