Cand Conseco a anuntat al treilea faliment ca amploare din istoria Statelor Unite, pietele bursiere au reactionat semnaland valuri generale de ingrijorare in randul investitorilor, cauzate probabil de viziunea simplista conform careia falimentul este un gest de capitulare finala.
De multe ori, nu doar companiile care depun cerere pentru protectie impotriva falimentului beneficiaza de efectele pozitive ale acestei proceduri, ci si economia americana in ansamblu, deoarece se permite companiilor aflate in criza financiara sa isi asume riscurile necesare pentru a gasi cea mai buna modalitate de a se redresa.
“Falimentul are conotatii negative pentru majoritatea oamenilor, dar este o parte importanta a sectorului corporatist american”, explica James glassman, senior economist in la JP Morgan. “Pentru companiile care se gasesc in impas, falimentul este o modalitate de relansare, sub un concept nou”.
O data ce o companie ajunge in stare de faliment, devin iminente reduceri drastice de costuri si un plan de redresare, care obliga principalii sai rivali sa devina, la randul lor, mai competitivi. De exemplu, in industria aviatica, recentul faliment al giganticului United Airlines poate duce la conceperea unui plan de salvare al intregului sector, demonstrand celorlalte companii aviatice si linii aeriene care este modalitatea de rezolvare a problemelor comune acestei industrii. In plus, falimentul protejeaza companiile impotriva socurilor neasteptate, cum au fost atacurile teroriste de la 11 septembrie, care au acutizat criza sectorului aviatic american.
Circa 40.000 de companii americane se declara falimentare in fiecare an. Pentru unele, falimentul inseamna plasarea sub prevederile Capitolului 7 din Codul American pentre Faliment, ceea ce are ca rezultat lichidarea acestora si utlizarea fondurilor obtinute pentru plata datoriilor. Multe alte companii au posibilitatea sa apeleze la Capitolul 11, care le permite sa isi reorganizeze afacerea si sa o ai din nou de la capat.
Doar 15% dintre cele 576 companii americane de mari dimensiuni, listate la bursa, care au solicitat aplicarea prevederilor Capitolului 11, incepand cu anul 1980, pentru a se restructura, au fost lichidate.
Pentru Kmart, lantul de retail cu discount, falimentul aduce vesti bune. In acest caz, plasarea sub protectia legii falimentului aduce un ragaz pentru gasirea celor mai bune solutii de redresare si de ameliorare a concurentei fata de principalii adversari de pe piata, cum este Wal-Mart.
“Se pare ca protectia pe care o ofera legea este de a ramane pe piata beneficiind de un avantaj incorect fata de concurentii sai care trebuie sa isi ramburseze datoriile si sa plateasca dobanda aferenta”, spune Paul Kasriel, de la Northern Trust.
Din punct de vedere teoretic, ultimul cuvantr in problema planului de restructurare il au creditorii, pentru a se asigura ca e un plan viabil, care le va permite recuperarea imprumuturilor acordate. Din pacate, in realitate, sistemul acesta nu mai functioneaza atat de bine, deoarece organismele de supraveghere au adoptat o maniera agresiva de a inainta cereri pentru falimente corporatiste, ceea ce a imbogatit avocatii locali, care, in schimb, sprijina campaniile politice ale judecatorilor implicati in procesele de faliment, spune un profesor universitar de la UCLA. Competitia pentru a obtine cat mai multi bani de pe urma falimentelor a generat un sistem care functioneaza pentru a satisface interesele avocatilor, ale debitorilor si a celor mai mari creditori, rezultand in planuri de restructurare care de cele mai multe ori se transforma intr-un alt esec.