Putini dintre noi si-au pus deja intrebarea: sunt european sau sunt roman?
Cum vi se pare – e o intrebare prea socanta? E prematura? De ce “sau”? Unii evita sa isi puna aceasta intrebare? Pe acestia sau pe cei care nu au gasit inca un ragaz sa “steie si sa cujete” la aceasta dilema(?), sau chiar pe dumnevoastra, va invit la acest mic exercitiu de auto-gandire. Destul de romanesco-mioritic, de altfel, el insusi.
Trebuie ca de la inceput, insa, sa-mi definesc termenii.
European inseamna sa poti trimite un buchet de flori unei persoane dragi in alt oras, azi, la ora 17.30. Roman inseamna sa privesti vanzatoarea de la ghiseu cum povesteste episodul de aseara din telenovela x, si chiar sa stai si sa o astepti sa termine de povestit sau chiar sa-ti ceri scuze, dar ai vrea si tu sa intrebi ceva.
European inseamna sa stai pe partea dreapta a scarii rulante de la metrou pentru a-i lasa pe cei care se grabesc sa urce pe partea stanga. Roman inseamna sa urci in metrou inainte ca ceilalti sa coboare.
European inseamna sa mergi relaxat pe strada, imbracat in culori vesele si cu o expresie multumita pe fata. Roman inseamna sa te duci sa-ti iei salata de la fast-food cu poseta pe umar (nu ti-o lasi doamne fereste pe scaun).
European inseamna sa te uiti la reportaje despre tari exotice, ca de exemplu Romania. Roman inseamna sa apari in astfel de reportaje, cersind pe strazi.
A! – veti spune – eu nu fac din astea, si nici cei din lumea in care ma invart eu. Eu sunt un om obisnuit, nici bogat, nici sarac, am un job de la 9 la 6, merg in costum la serviciu, ma duc seara la terasa si in weekend la Sinaia, muncesc mult pentru salariul pe care-l primesc si nu imping lumea la metrou. Sunt mai civilizat si mai educat decat genul de romani prezentat la televizor si nu-mi place ca Romania este prezentata asa in lume.. avem mai mult in tara asta decat copii handicapati si cersetori.
Dar vin eu si intreb: e de-ajuns? Asta este tot ce putem face? Europeanul spune ca nu. Romanul zice: bun si-asa!
Sa fii european ma gandesc ca inseamna mai mult decat niste facilitati sau constrangeri. European esti in convingeri, in valori, in deschiderea mintii. E o atitudine.
De aici si provocarea: noi, romanii, ne integram intr-o lume nu mai desteapta, nu mai frumoasa, probabil nu mai capabila, ci mai deschisa. Poate mai libera si mai transparenta. Ce se va intampla atunci? Nu stiu, dar avem doua variante:
1) asteptam sa vina miorita sa o intrebam – vine repede, e aproape, o avem in sange;
2) incercam – cat putem – sa mai deschidem ochii, urechile, mintea, imaginatia si sa invatam cate ceva.
E intradevar greu sa te uiti in oglinda si sa vezi cine esti. Si mai greu e sa incerci sa schimbi ceva (in bine), sa lucrezi la tine. Asa ca revin la provocare: putem sa transformam acest moment intr-o buna ocazie sa alegem, sa rafinam, sa fim mai atenti, sa respectam, sa tragem de maneca, sa spunem. Sa renuntam la acel “bun si-asa” care ne defineste si sa nu uitam ca intotdeauna mai avem ceva de invatat.
Si, poate, intr-o zi nu prea indepartata o sa pot scrie un altfel de articol despre ce inseamna pentru romani integrarea europeana, in care sa nu mai gasesc asa usor diferente intre romani si europeni. Si o sa pot trimite flori unei persoane dragi in alt oras azi la ora 17.30.