1.
Când simți că te cam lasă puterile, pe la 40 de ani, te legi de
amănunte. Un pix care nu scrie, o țigară in care găsești un ciot de
tutun, un autobuz care vine ori prea devreme, ori prea târziu, un
semafor care nu-și schimbă culoarea când vrei tu, un taxi care
trece pe lângă tine, o brichetă care nu se mai aprinde exact când
ai nevoie de foc, un copil de țigan care cerșește tocmai când nu ai
moneda devalorizată a României in buzunar – o gașcă de enervante
detalii.
2. Când imbătrânești, cam pe la
40 de ani, te apucă o poftă nebună să cumperi un teren, să faci o
casă impunătoare, să investești in afaceri, să devii cât mai
cunoscut in mediul in care te-ai invârtit până atunci, să-ți iei
mașină ori șofer la mașină, să muți traiectoriile râurilor, să
construiești munți (dacă in curte nu ai unul de-a gata), să te
deranjeze faptul că un bătrân cu barbă și-a sprijinit bicicleta de
gardul grădinii – “vox populi, vox Dei”.
3. Ai ajuns și tu la 40 de ani –
asiști neputincios la inchiderea șantierelor tale din Albania,
“lupii tineri” din politică vin semeți, cu pas românesc mândru și
cutezător și te trec pe linie moartă, te retragi, faci trei firme
in trei țări europene și una și-n țara ta, ca să nu uiți de unde-ai
plecat, ambasadorul român in Maroc moare, șeicul renunță la
serviciile tale, apartamentul din Piața Romană ajunge la rude,
moneda europeană trece pragul psihologic, iți iei românii din
străinătate, acte, ambasade, șpăgi, căcaturi, vor lua șomaj in
România, unul dintre muncitori iți intinde o sticlă de vin scump,
“Dom’ patron, luați asta de la mine vă rog că tare mult ne-ați
ajutat”, urcă in autocar, stai sub cerul senin al Madridului,
pachetul de țigări e gol, “greșeală”, iți răspunde un prieten la
telefon, te intorci cu avionul – și, culmea, când tu ai 40 de ani
acesta nu mai vrea să se prăbușească.
4. Așa că atunci când ai 40 de
ani strigi in gura mare câte fete frumoase ai posedat, povestești
unor dobitoci sub 40 cum te-ai culcat cu nevasta nu știu cui, minți
despre cum ai vizitat o groază de țări străine (după ce ți-ai
pierdut o groază de nopți pe internet), te dai in stambă cu pozele
aparatului foto digital și-ți faci un blog in care apari ca un erou
al epocii, urli ca apucatul in metrou pe motiv că unor tipi de la
pază li s-a părut suspectă geanta ta, stai ca momâia lângă niște
indivizi ce-și bat joc de tine – simplă trecere dintr-o zi in
alta.
5. 40 de ani e o frontieră pe
care bărbații sud-est-ului Europei o trec intr-o veselie, ca și cum
ar trece dintr-un coș de gunoi intr-un film de groază – faci un
accident cu mașina, plătești o curvă de-o noapte, impresionezi
clienții unui mic magazin cumpărând 24 de cutii de bere, nu una, o
măsea netratată ți se sparge in timp ce-ți mănânci pulpa de pui –
biletele pentru stadion au rămas in ploaia
după-amiezii.
6. 40 de ani nu e o vârstă la
care să intri lejer in viața altuia – aștepți să te prezinte
cineva, să spună câteva cuvinte despre tine, să nu fii intrebat pe
cine ai inmormântat in ultima vreme, ci tot felul de aberații
superioare cum ar fi: “La ce carte lucrați acum?”, te intorci la
tren, devii frapant ca verigă intre posesorii insemnelor moderne și
țăranul perfect controlat de propria identitate, cazi in somn
ca-ntr-o apă iar cercurile concentrice iți veghează alunecarea spre
interiorul tău (cel mai de temut prieten), nu trece mult, iese
soarele, apuci zdravăn cele două genți și cobori in orașul
incapabil de satul ce-a fost cândva – azi nu vei face nimic benefic
pentru planetă.
7. Nimeni nu-i fericit când vine
letala cifră 40 peste capetele conform țuguiate ale românilor
de-acasă ori din alte țări – iți rozi unghiile in nopțile fără
femeie, spargi paharele de cristal de pereți fără a ține cont cât
de mult ai dat pe o șampanie selectă, iei o bere din frigider,
pleci pentru două săptămâni la munte, renunți la unele titluri de
glorie pentru a accepta altele, pui mâna pe o scândură dintr-o
stivă de lemne și spargi un bar unde un algerian te-a luat la
mișto, te faci unic distribuitor al centralelor solare produse in
Austria, mănânci pâine cu roșii castraveți, ceapă –
supraviețuiești.
8. N-ai ce comenta când ai 40 de
ani – trebuie să ignori adolescenții din scara blocului, să nu te
gândești la doza abruptă a 41-ului, să iei patru algocalmine, să
faci treizeci de flotări și optsprezece ridicări de picioare spre
tavan (câte nouă de fiecare), să mergi dimineața in parcul orașului
pentru un joggig plictisitor, să-i faci pe alții să creadă in tine
– prăpăstioasă viață.
9. In România, la 40 de ani,
ești “pe linie” – poți spune ca și alții: “La tăți ni-i greu/ Da’
la fiecare separat/ Si tăte-s scumpe” fără a te gândi prea mult la
ce va să zică această ineptă malformație semantică, te poți gândi
și la M. Demianciuc din Londra, la Dumitru Ilieș din Paris, la
Gheorghe Chindriș din Montreal, la Dan Iordache din Quebec, la
Harry White din Viena, la alții și alții pe care o cartelă de
telefon mobil nu-i poate aduce inapoi, adormi fără a-ți aminti
numele femeilor pe care le-ai avut și ele – aiurea, acum, cu
turcii.
10. Uneori nu vrei ca semenii
tăi să știe că ai 40 de ani – te strecori neștiut, necontrolabil
printre concetățenii orei 11.23, ideologii timpului ar putea face
un film despre pașii tăi intenși, disperarea ce te roade se
transformă in somnolență, te așezi pe o bancă in fața unei
biserici, adrian copilu’ minune iși face cartier rezidențial la
Ștefăneștii de Ilfov, Dumnezeu a renunțat să-ți umble prin creier,
ești al Lui in sfârșit, o personalitate te acuză că ești securist
dar tu ești doar dureros de concesiv, teama de excese nu te mai
paralizează, oamenii vorbesc vrute și nevrute despre poluare sau
curve, doi tineri nu te lasă să treci printre ei, relația ta cu
natura a devenit ambiguă, te proiectezi intr-un spațiu al
dorințelor prioritare, te intâlnești cu ea, moartea și viața ta
presărate ici-colo, pe unde-ai putut să te strecori, te cheamă
acasă, te iubește, a făcut curat și mâncare, a imbrăcat copiii și
i-a trimis la școală, ieși in stradă deformat, distrus, inautentic
– iți vine să urci pe un bloc turn și să verifici dacă Iisus a avut
dreptate când s-a luat la harță cu diavolul.
11. Pe o stradă dintr-un mare
oraș o femeie plânge exact când tu ai 40 de ani – intr-un cămin
studențesc, o tânără e făcută “poștă” și plânge, in Bacău o bătrână
e lovită de nepotul său și plânge, in SUA cad două turnuri și SUA
plânge, 40 de ani pe fondul acestor prelungi văicăreli și nu le
poți opri, atunci pentru ce te-ai născut?, răspunsul e unic, un tip
și-o tipă s-au iubit și gata copilu’, să mai faci copii in urletele
astea de durere – te uiți cu ciudă la becul pe care trebuie să-l
stingi doar coborând din pat, grea povară.
12. Te poți trezi cu barbă la 40
de ani (rodul unor presiuni psiho-sociale) mai ales dacă ai fost
campion național de judo in liceu – poți da interviuri televizate
despre binefacerile hinduismului, poți vinde parfumuri ecologice,
poți schimba euro in lei ori in dolari, poți cumpăra adidași,
blugi, ceasuri la prețuri mici, poți face sex oral cu o fătucă de
15 ani, poți urca intr-o telecabină care te lasă pe-un vârf de
munte, poți cobori ori poți rămâne acolo pentru totdeauna –
stupefiante alegeri.
13. Poate că nimeni n-a fost mai
sincer la 40 de ani, mai incapabil de chestiuni mărețe, mai
predispus unor plescăituri de fălci lingvistice ca tine – ele aduc
mai degrabă a fișă clinică decât a literatură, te vei trezi și
mâine la fel de sec, nici o corabie nu se va ivi din aburii
somnului, cât timp vei bea cafeaua te vei obișnui cu surogatele,
clișeele, cotele comportamentale, transparențele ce devin pe zi ce
trece oglinzi, mai ai un pic de păr, niște dinți necariați, ești
incă frumos, puternic, inteligent, nu te lași dus la vale, nu te
predai cu una, cu două, remarci uimit că ai cumpărat, până la
această cafea, vreo 15 telefoane mobile care zac stricate intr-un
sertar, trebuie să mergi la baie și, cu o fotografie mare de când
aveai 20 de ani in mână, să te privești, să tremuri, să găsești de
cuviință că ești la o vârstă bizară, să ieși din baie gol, să
traversezi sufrageria prin care n-a mai trecut de vreo 70 de zile
nici țipenie de om, să urli a pagubă, pe-acolo, prin apartament,
lângă tine, cândva trăia o femeie – uzual amănunt.
Va urma