Dorin Tudoran
România ca părere
„Patrie-mumă, putoare nemiloasă”
Editura Polirom
Prefață de Sorin Antohi („Elegiile unui pamfletar”). Ilustrații de DION. Alături de alt volum, complementar, tot de publicistică, apărut la Editura Cartier („Băsesc, deci exist! Intelighenție și Putere în România 2004-2014”), acesta adună mare parte din textele civic-politice scrise aproape zilnic pe blogul „Certocrația”. Sistemul ticăloșit, statul de drept, superimunitatea, corupția, stenogramele, coabitarea, moțiunea de cenzură, Securitatea și posteritatea ei, confuzia ideologică, reformismul, lustrația – acestea și multe altele sunt subiectele pe marginea cărora autorul a tras numeroase semnale de alarmă. Dorin Tudoran răspunde și unei întrebări esențiale: de ce continuă să scrie despre ce se întâmplă în România, când viața lui curge în altă parte? „Pentru că nu mi-am permis niciodată luxul indiferenței.”
Ion Barbu
După melci
Editura Casa Radio
Seria Biblioteca de poezie românească, Colecționarul de voci. Cu un argument de Leonid Dimov („Studioul de poezie”, 1969). Cuvânt-înainte de Bogdan Ghiu. 17 poeme de Ion Barbu rostite în premieră la Radio între 1965-1969 de Victor Rebengiuc, Dinu Ianculescu, Emil Botta, Ludovic Antal, A.E. Baconsky, Romulus Vulpescu, Constantin Codrescu, Dan Nasta. „…Cine n-ar putea fi zguduit de vocea șamanică a lui Emil Botta, în contrast cu calmul intelectual al lui A.E. Baconsky și, ca încununare a pasionalității colocviale a lecturii-interpretare, a lui Romulus Vulpescu, primul editor, să nu uităm, după expierea comunistă, al lui Ion Barbu?” (Bogdan Ghiu, fragment din „Vina și vocile poeziei. O experiență pedagogică”, cuvânt-înainte)
Diana Andreea Ilie
Cealaltă „acasă”
Editura Paralela 45
O romancieră de numai 15 ani! (Diana Andreea Ilie este elevă la Colegiul Național „Zinca Golescu” Pitești). „La 15 ani împliniți are un c.v. școlar impresionant, de parcă s-ar fi născut pentru a dovedi că se poate trăi de la cea mai mică vârstă doar prin educație, cultură și creație. Cealaltă «acasă» este chiar romanul ei de debut, scris la 14 ani și câteva luni. Frazarea narativă și stilistică, întreaga construcție epică par, de necrezut pentru vârsta ei, cele ale unui scriitor matur, stăpân pe arta și profesionalismul lui.” (Călin Vlasie) „Este o carte pe tema întoarcerii la origini, în care se regăsesc valori precum copilăria, dragostea de limbă, prietenia – spune autoarea. Cei doi eroi, adolescenții Ida și Peter, ajutați de o prietenă neobișnuită, Anne, trec prin multe aventuri în drumul lor spre Cealaltă «acasă»”.
Cristina Boncea
Octopussy
Editura Herg Benet
„Nu contează cu câți oameni te înconjori, cât de mult vorbești cu ei, socializezi, le asculți problemele și poate încerci să povestești ceva despre tine – la finalul zilei, tot singur ești, doar tu cu tine. Chiar și atunci când prietenii tăi îți sunt alături, tot degeaba pare. Am fost făcuți să nu putem împărți universul din mintea noastră.”
Și: „Oamenii care suferă de sindromul Octopussy își găsesc mereu calea unul spre celălalt. Singura diferență este că realitatea lor nu este aceeași cu realitatea pe care majoritatea oamenilor o văd.” Încă o carte menită să șocheze, despre adolescenții care beau, fumează, fac sex și se maturizează înainte de vreme. Două adolescente gemene, Hyena și Becks (botezate astfel de un tată vitreg american), încearcă să se apropie una de alta după mulți ani de absență (una a fost în spital câțiva ani). O acțiune dezlânată, pe alocuri plictisitoare. E prima cartea a autoarei născute în 1998(!) și care are un blog, se pare, urmărit de foarte mulți din generația ei.
Ion Jianu
În 1983 și 1992 Premiul Nobel trebuia să poarte un nume românesc: Marin Sorescu
Convorbiri cu și despre Sorescu
Editura Eikon
Postfață de George Sorescu. Prefață de Eugen Simion: „Sunt lucruri importante pe care le găsim în interviurile lui Ion Jianu. Aflăm, de pildă, ceea ce în parte știam din zvonurile publice că, în 1992, Sorescu ajunsese în faza finală a selecției pentru premiul Nobel. Fusese reținut de juriu pentru «lista mică», exact cum se întâmplase cu câțiva ani mai înainte cu Nichita Stănescu, colegul de generație și comilitonele său. Până la urmă râvnitul premiu i-a ocolit și pe unul, și pe altul… Ca să grăbească lucrarea nenorocului, în cazul lui Marin Sorescu au intervenit, se pare, trei confrați de la București, poeți cunoscuți. Indignați peste măsură și speriați ca nu cumva confratele lor să fie încoronat la Stockholm, aceștia ar fi trimis unde trebuie un memoriu plin de acuzații abominabile la adresa lui Sorescu. Ambasadorul Suediei în România l-ar fi invitat pe poetul «nobelibil» și i-ar fi arătat, scârbit, documentul…”
Oana Stoica-Mujea
Jucătorul
Crime Scene Press
Al patrulea volum din seria „Iolanda Știreanu”, începută cu „Indicii anatomice” (tradus deja în engleză). Niciodată până acum eroina n-a fost într-o situație mai dificilă. Împușcată în cap și în picior, Iolanda Știreanu se luptă pentru viața ei.
Amnezică, paralizată, fără nicio idee despre oamenii care vin la ea, fără să știe cine îi este prieten și cine dușman. Timpul trece și, după câteva luni de zile, este dusă acasă. Corpul ei ar fi deja destul de vindecat, dar mușchii refuză să o asculte. Psihiatrul îi spune ca e doar un blocaj din creier. Chiar și așa, colegii o implică în anchetarea unui caz de crimă, uciderea unui chitarist. Când descoperă ucigașul chitaristului, amintirile încep să-i revină și constată că e în continuare în pericol.