În colecția „Raftul Denisei” de la Editura Humanitas fiction, coordonată de Denisa Comănescu, au apărut mai toate romanele japonezului Yukio Mishima. De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură, prozatorul, poetul și dramaturgul Yukio Mishima este unul dintre scriitorii japonezi emblematici ai secolului trecut. Kimitake Hiraoka, pe numele său adevărat, s-a născut în 1925 la Tokyo într-o familie de samurai și începe să scrie încă de la vârsta de doisprezece ani. La șaisprezece debutează în prestigioasa revistă literară Bungei-Bunka. Pentru a-și ascunde identitatea față de tatăl său, adept al unei educații stricte, în conformitate cu cerințele tradiției, adoptă pseudonimul Yukio Mishima. În 1943 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității Imperiale din Tokyo. Cinci ani mai târziu îi apare primul roman, Confesiunile unei măști, care îl propulsează în rândul celor mai cunoscuți scriitori ai noii generații. Mishima începe astfel o carieră literară fulminantă, publicând constant romane (între care se remarcă tetralogia Marea fertilității, Cai în galop, Templul zorilor și Îngerul decăzut ), povestiri și treizeci și trei de piese de teatru. Întreaga viață a lui Mishima a fost marcată de preocuparea obsesivă pentru codul onoarei samurailor. Aceasta îl va împinge pe 25 noiembrie 1970, ziua în care încheie ultimul volum al tetralogiei, la gestul sinuciderii rituale prin seppuku.
Două dintre romanele lui Yukio Mishima au aparut de curând în colecția „Raftul Denisei”.
Cai în galop. Traducere din japoneză și note de Andreea Sion.
Cai în galop, cel de-al doilea roman din tetralogia Marea fertilității, apărut la un an după Zăpada de primăvară, a fost ecranizat în 1985 într-un episod din filmul inspirat din biografia și opera scriitorului nipon – Mishima: o viață în patru capitole, regizat de Paul Schrader, printre producători aflându-se Francis Ford Coppola și George Lucas.
Au trecut aproape douăzeci de ani de când Kiyoaki și Satoko (protagoniștii din Zăpada de primăvară) au devenit victimele unei iubiri care a sfidat legile statului și codul onoarei nipone. Pasiunea lor mai stăruie în amintirea lui Honda, prietenul lui Kiyoaki, acum ajuns un judecător respectabil, cu o viață a cărei rutină nu pare să-l deranjeze câtuși de puțin. Liniștea de care se bucură magistratul va fi spulberată curând de o întâlnire extraordinară: în timpul unei competiții de kendo, Honda are revelația că tânărul campion Isao Iinuma este reincarnarea lui Kiyoaki. Însă luptătorul nu are nimic din fragilitatea romanțioasă a lui Kyioaki, este un idealist angajat pe un drum ce se va dovedi periculos. În Japonia interbelică, vechea aristocrație a cedat teren în favoarea unei burghezii neîmpovărate de tradiție, care a acaparat puterea. Țara se zbate în sărăcie, iar tensiunile care rezultă din confruntarea a două mentalități opuse (loialitatea necondiționată fața de Fiul Soarelui și pragmatismul politic și economic) amenință să năruie ordinea și ierarhia esențiale pentru societatea niponă. Până la fanatism și asasinat politic nu mai este decât un pas, ușor de făcut pentru o fire ca a lui Isao.
Sete de iubire. Traducere din japoneză și note de Iulian Oprina
Romanul Sete de iubire a fost ecranizat în 1967, în regia lui Koreyoshi Kurahara, cu Ruriko Asaoka în rolul principal. Sub masca imperturbabilă a chipului delicat, Etsuko este un personaj tragic, fascinant. Se avântă orbește spre Saburo, fără să-i pese că nesocotește tabuul social (ea e o văduvă de familie bună, el – un grădinar de la țară), tabuul vârstei (Saburo e mai tânăr decât ea), tabuul specific japonez al exhibării sentimentelor (Etsuko face gesturi necugetate, care o trădează). Asemenea Medeei, ea distruge totul pentru o iubire care nu îi poate aduce decât suferință și dezonoare. Admirabil în redarea senzațiilor și intens în construirea suspansului psihologic, romanul este un triumf al erotismului, spaimei și compasiunii.