Trei zile la Salonul Internațional de Carte de la Torino, invitat de noua editură italiană Rediviva și de Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. Un Salon aflat la a 26-a ediție, la care România a participat pentru a cincea oară consecutiv. Nu-mi imaginam câtuși de puțin că mă voi afla aproape acasă.
Întâi despre Salon. A avut ca temă anul acesta „Creativitatea. Unde îndrăznesc ideile”. Au participat un număr copleșitor de edituri italienești și străine, țara invitată de onoare a fost Chile. Pavilionul românesc s-a aflat alături. Vizitatorii au fost frunză și iarbă în clădirea enormă construită pentru fel și fel de târguri, cu hale enorme care se continuă una dintr-alta, obositor aproape. Noroc că e lesne să te orientezi, după literele alfabetului, indiferent de editură, locală sau țară. Surprize: cartea cea mai mică din lume, un centrimetru pe un centimetru virgulă trei, numai bună pentru liliputani, tipărită de o editură peruană; cel mai recent bestseller al lui Dan Brown, „Inferno”, lansat săptămâna trecută în mai multe țări simultan, s-a găsit, firește și în italiană, la acest târg; cu toată criza, marile edituri au vândut cu cinci la sută mai mult decât anul trecut; nu s-au dat încă cifre, dar se vorbește de o creștere a numărului de vizitatori de douăzeci la sută; e-book-ul s-a simțit la el acasă alături de cartea clasică, dar și de desenele animate; 24 de țări participante, 7.000 de întâlniri organizate; scriitori de toate națiile, vizitatori de toate națiile. Impresionante de-a dreptul cohortele de copii, elevi de gimnaziu, liceeni și studenți, n-are importanță că vor fi venit cu școala, sau trimiși de școală, au venit zilnic, s-au răspândit prin hale, au căscat gura la manifestările destinate lor sau adulților, au văzut zeci de mii de cărți, au admirat volumele liliputane, hărțile și cărțile cu jocuri, sigur se va fi sădit ceva în mintea și în sufletul lor, încât viitorul nu e pierdut și lumea sigur va mai citi.
În al doilea rând despre atmosfera standului românesc – prietenească, destinsă, primitoare, caldă, toate datorate eforturilor celor de la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, îndeosebi lui Rudolf Mihai Dinu, director, și asistentei sale, coordonatorul programelor Corina Gabriela Bădeliță.
În al treilea rând despre români. Au fost prezentate cam toate traducerile din literatura română ieșite de sub tipar în ultimele luni, adică, în ordinea prezentării lor la Salon: „Gaudeamus” de Mircea Eliade, „Lizoanca la 11 ani” de Doina Ruști, „În absența tatălui” de Stelian Țurlea, „Per chi crescono le rose” de Ingrid Beatrice Coman, „În absența stăpânilor” de Nicolae Breban, „Spovedanie la Tanacu” de Tatiana Niculescu Bran, „Pe culmile disperării” de Emil Cioran, „Manualul întâmplărilor” de Ștefan Agopian. Gabriela Adameșteanu a avut o rundă de întâlniri cu cititorii italieni, ca, de altfel, și mare parte dintre cei amintiți anterior. S-a discutat despre „actualitatea politico-socială, economică și culturală a României, provocări și perspective de viitor”. Uimitor cum au rămas la târg aproape toată ziua distinși profesori universitari, extraordinari cunoscători ai literaturii române – Bruno Mazzoni, de la Universitatea din Pisa, Roberto Merlo, de la Universitatea din Torino, Roberto Scagno, profesor la Universitatea din Torino – intervenind în discuții, făcând sugestii. Editura Rediviva, lansată în toamna anului trecut de scriitoarea și traducătoarea Ingrid Beatrice Coman, a fost prezentată acum oficial, cu echipa ei de entuziaști care publică literatură română. O parte din această echipă elaborează și revista culturală „Repere culturale românești în Italia” – o găsiți pe net, ar fi păcat să nu vă aplecați asupra ei; sufletul revistei este doamna Violeta Popescu. Altă echipă publică revista lunară „Orizzonti culturali italo-romeni”, cu texte de referință.
Comunitatea de români de la Torino (atât de numeroasă încât inclusiv în toate taxiurile se găsesc anunțuri în limba română alături de cele în italiană!) are ziare și un post de radio ai cărui reporteri au transmis toată ziua manifestările Salonului și i-au intervievat îndelung pe scriitorii români invitați. Unde sunt atât de mulți dornici să cunoască noutățile literare și să-și conserve limba, nu putea lipsi un concurs literar național; se numește „Lingua Madre”, a ajuns la a opta ediție, la acest Salon a fost înmânat premiul Irinei Țurcanu, pentru povestirea „12”. Și peste toate, nu pot să nu amintesc entuziasmul și eforturile doamnei Viorica Nechifor, cea care a înființat în 2010 ANSI, Sindicatul ziariștilor străini din Italia, organism pe care îl conduce de atunci neîntrerupt, și care se ocupă de site-urile în limba română ale Primăriei din Torino. Despre cei mai mulți dintre acești merită să mai vorbim, am speranța să-i intervievez în lunile ce vin.
