Între un an care se încheie și unul care stă să înceapă este un fel de No Man’s Land, un timp în care regulile și constrângerile sunt abolite și este permisă cultivarea speranței. Anului care este pe ducă i se iartă toate neîmplinirile, iar cel care vine este împodobit cu beteală, globuri și nădejdi colorate. De care nu se știe ce se va alege. Totuși, așa cum râsul este sănătos, la fel de sănătoasă este și speranța – este un exercițiu psihic și mental necesar și benefic.
Să închidem, așadar, capacul anului acesta și să zburdăm printre zilele, săptămânile și lunile anului viitor, ca pe o zăpadă neîncepută. E doar un joc, e doar o copilărie, dar și aceasta, copilăria, face bine (mai ales atunci când o „practici” la maturitate). Frumos, curat, adevărat, bine – sunt cuvinte care, acum, își regăsesc înțelesul, își recapătă conținutul. „Ordinul de zi” al acestor clipe ar trebui să fie „Români, vă ordon, redescoperiți speranța!”
Să fim sănătoși și să dea Dumnezeu să nu ni se (mai) veștejească visele.
LA MULȚI ANI!