Pe la 1929 Principesa Ileana înnobila bronzul prin placheta umanitară: Dei Mater Stella Mares. Fiica Regelui Ferdinand și a cochetei Maria, îndrumată de Ion Jalea și Jean Steriadi, aducea un colț din faleza cu coloane corintice de la Balcic pe o plachetă rugăciune: deasupra largului mării scrie cu majuscule: “NĂDEJDE PENTRU CEI ÎN PREAJMA VIEȚII, APĂ VIE PENTRU CEI ÎNSETAȚI, ODIHNĂ PENTRU CEI OSTENIȚI, PACE PENTRU CEI SBUCIUMAȚI.” Este reversul plachetei! Pe față, acolo unde este și semnătura, este dedicația și rugăciunea în latină: “DEI MATER STELLA MARES ORA PRONOBIS”. Niciun cuvânt despre România… Sculptarea și emiterea plachetei sunt unele dintre gesturile nobile ale familiei regale, care a făcut România Mare.
La o licitație dedicată regalității (27 sept. Opera Națională www.artmark.ro), placheta a ajuns obiectul de deschidere. Deschide de fapt o mică istorie a regalității, o mică istorie care cuprinde de la elemente oficiale, documente, însemne regale, medalii, fotografii, la fragmente comune de viață, de la brichete, o cană (halbă) de bere, un lornion, o ramă foto, farfurii, tacâmuri, manuși de damă, un set de toaletă etc… Multe dintre obiectele licitate nu au trecut niciodată măcar pe lângă vreun reprezentant al Casei Regale dar au legătură cu educația, eleganța, eticheta, nobilii acelei Românii. Minunat este că prețurile sunt pentru toată lumea, de la zeci la zeci de mii de euro, prețuri atipice pentru Casa Artmark, colecționară de vânzări de sute de mii de euro altfel.
Din păcate România regală este doar o amintire… Fără muzeu, cu istoria ruptă în fragmente, regalitatea este încă o poveste spusă fragmentar pentru tineri. Așa cum este de fapt și istoria românilor simpli din toate timpurile. Nicolae Grigorescu, liderul artelor plastice de la noi, a pictat peisaje, oameni, case care nu mai există astăzi. La fel și Luchian, Tonitza, Petrașcu, Ressu etc. La orice licitație de artă vedem altă Românie, la trecut, parcă fără nicio legătură cu cea de astăzi.Balcicul Principesei Ileana și “Casele la malul mării” pictate de Pacea (estimare 2.000 euro, www.goldart.ro), “Ciobănaș pe Valea Doftanei” imortalizat de Nicolae Grigorescu și “Plimbare prin Pădurea Sinaiei” văzută de Vermont prin 1902 (artmark.ro)… sunt poate doar imagini idilice de atunci, dar cert fragmente de viață fără vreo legătură cu ceea ce trăim astăzi… Melancolie? Unde sunt “Copacii” pictați de Nicolae Dărăscu (preț pornire 50.000 de lei pe 20 sept.), ori cei desenați în acuarelă de Octav Angheluță (1.000 de lei pe 20 sept. www.alis.ro)? Plajele lui Petrașcu nu seamănă cu cele ale Silviei Radu, și ele pe cale de dispariție. “Cârciuma la Rucăr” a lui Grigorescu, unul dintre cele mai scumpe tablouri de la licitațiile de azi, cândva un punct esențial pentru oamenii locului nu poate concura cu nicio variantă Bamboo, Gaia sau Office.
Piața Universității din București, în șantier astăzi, poate fi revitalizată și după modelul interbelic imortalizat de Margareta Sterian (o guașă de 2.000 de lei la pornire). Cișmigiul lui Spiru Chintilă din 1948 este evaluat la 1.000 de euro, “Piața de flori” a lui Paul Scorțescu la 2.000 de euro, iar o “Scenă din Ardeal” a lui Ressu ajunge la 20.000 de euro. “Casele din târgul Iașilor” pictate cândva de Adam Bălțatu rămân ca imagine document, la fel și scena cu trăsură, “În vizită”, rememorată de Rudolf Schveitzer Cumpăna. “Les baigneuses” “curtate” de Pallady nu mai pot fi văzute astăzi, nici o postură atât de realistă pentru un “Nud” precum celebra Aise a lui Ressu…
România de azi apare parcă mai greu în lumea artelor. Sunt vândute imagini “vechi”, trecute, ușor de admirat, pregătite pentru momente de reverie… O altă Românie, falsă, căci cea reală, “crudă”, este încruntată din cauza crizei, anchetată de intrigi politice, arătată cu degetul pentru clipe de viață murdară. Nu este de mirare că participarea la licitațiile de artă devine un reflex de refugiu pentru cei care caută încă imagini, clipe pur și simplu frumoase. Și atunci, la final, schimb titlul articolului: România, înfrumusețată prin licitații!
artalicitata.blogspot.com