Ritmul de dezvoltare al României din perioada 2000-2008 nu mai poate fi atins în următoarea decadă doar pe cerere internă și se vede în cifre că cererea la export este cea care a adus economia pe plus în ultimele două trimestre.
Dar, la capitolul internaționalizarea unei companii din manualul de Tranzacții Internaționale, următorul pas după exporturi este deschiderea unei agenții, apoi a unei filiale și în final a unei capacități de producție în străinătate.
Cea mai avansată economie în internaționalizare este, normal, cea americană. La un PIB de 13.000 mld. $, SUA exportă anual bunuri de circa 1.200 mld. $, servicii de circa 500 mld. $, iar valoarea dividendelor repatriate de firmele americane din întreaga lume este de circa 700 mld. $.
Din acest punct de vedere, cu toate slăbiciunile sale, economia românească ar putea să-și asume ca țintă strategică extinderea în Balcani, în contextul în care în următorii ani Grecia, cea mai puternică țară din regiune, va pierde teren.
Viziunea nu este nouă, iar cei care au reușit să facă până acum pasul ar trebui urmați. Unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din România anunța această viziune încă din 2000 și planurile, care păreau irealiste în acel moment, i-au reușit.
Firmele românești trebuie să fie pregătite să preia piața firmelor care vor avea dificultăți, iar din punctul de vedere macro și chiar politic, statul român trebuie să fie pregătit ca în următorii 10 ani să fie un jucător mult mai puternic în Balcani.
Deja, Bucureștiul a devenit o atracție pentru bulgari. Bulgaria are un PIB de doar 50 miliarde de euro, față de 125 mld. euro al României. Grecia are 150 miliarde de euro PIB. România nu are turism, dar are industrie, energie și, mai important, capital intelectual ingineresc.
În nord, Varșovia a devenit un pol de atracție pentru ucraineni, țările baltice și bieloruși. Bucureștiul se poate așeza ca poartă a Vestului în Balcani și deja multe companii multinaționale au aici sediul pentru Europa de Sud-Est.
Băncile românești ar putea, sprijinite de guvern și Banca Națională, să pândească orice posibilitate de extindere care va apărea ca urmare a acestei crize și să întoarcă eventuala situație dificilă care va apărea pe piețele financiare în favoarea lor.
Spre deosebire de momentul Lehman Brothers din octombrie 2008, când băncile străine și-au protejat sucursalele locale și nu le-au lăsat să fie preluate, va fi dificil de această dată să nu existe presiuni la vânzare a unor active la prețuri bune care să constituie o bună oportunitate pentru extinderea capitalului românesc.
România – adică firmele, băncile cu capital românesc, statul român – ar putea folosi situația prin care trec alte economii de la sud, mai puternice în termeni de PIB per capita, dar slăbite de îndatorarea masivă a statului, pentru a câștiga influență în Balcani.
În România se discută deocamdată doar cum să nu fie afectată economia, prin canalul băncilor elene care dețin circa 17% din activele bancare locale, de slăbiciunile care se configurează în Grecia, dar nu se discută despre criză și ca oportunitate. Ar trebui.
Sorin Pâslaru este redactor-Șef al ZF
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.