Consumul, exporturile și investițiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creșterea economică a României. Și, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creștere. De ce? Deoarece dependența de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat.
Acestea au fost ingredientele-cheie ale mesajului șefei FMI la București, Christine Lagarde.
Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale actuale, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum și despre creșterea economică, însă care, din păcate, se lasă așteptată în Europa. În toată istoria relațiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea și restructurarea companiilor de stat cu pierderi. Apoi, vorbeau de deficite bugetare. Și nu insistau pe creșterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea…
România nu a reușit până acum să aibă o creștere economică echilibrată, ci a avut o creștere bazată preponderent pe un singur pilon: înainte de criză consumul, acum exporturile. În timp ce investițiile au rămas pionul sacrificat…
După izbucnirea crizei s-au lansat o serie de discuții legate de schimbarea modelului de creștere economică, având în vedere că supraîncălzirea economiei în anii care au precedat criza s-a datorat în principal consumului excesiv, realizat pe datorie. Una dintre concluzii a fost necesitatea reluării creșterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre externe. România rămâne dependentă de capitalurile străine pentru finanțarea economiei.
Pentru a face față crizei, România a devenit în 2009 unul dintre cei mai mari clienți ai FMI din UE. Și a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor și majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum și criza a intrat în prelungiri.
Rezultatul după patru ani de acord cu FMI: România este „macrostabilizată“, dar „letargică“. Au fost doi ani de cădere liberă, în 2009 și 2010, apoi a venit 2011 cu un avans al PIB de 2,2%, pentru ca anul trecut economia să crească cu doar 0,7%.
Realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere atât instituțiile financiare internaționale, cât și autoritățile române, estimările optimiste privind creșterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creșterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI. Economia a revenit pe plus, dar întrebarea este când vor simți românii „ieșirea din criză“, când cifrele seci și reci ale economiei din statistici vor fi resimțite de oameni în buzunare, în îmbunătățirea nivelului de trai.
O țară ca România are nevoie de ritmuri de creștere economică de cel puțin 3-4% pe an pentru a reduce decalajele structurale și a converge către nivelul de trai din zona euro, după cum au estimat chiar reprezentanții FMI.
După patru ani de acord cu FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială, redresarea economiei este lentă, privatizările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecția managerilor privați au fost mult decalate, iar reformele structurale sunt întârziate.
După conferința de presă susținută săptămâna trecută de șefa FMI, la BNR, am avut ocazia să stau față în față cu Christine Lagarde și discuția despre România, despre creșterea economică, a continuat.
FMI s-a remarcat pe parcursul celor două acorduri printr-o anumită flexibilitate în negocierile cu autoritățile române, susținând în mod constant acordarea de derogări pentru neîndeplinirea țintelor.
De ce a avut FMI o atitudine mai puțin intransigentă pe parcursul ultimelor două acorduri comparativ cu programele care s-au derulat în perioada care a precedat această criză financiară și economică mondială, de ce nu a grăbit FMI reformele?
Șefa FMI a răspuns că România a făcut „eforturi majore“ în ultimii patru ani, în special în sfera consolidării fiscale, și s-au făcut reforme importante, iar sectorul financiar a fost atent monitorizat și a rămas solid. Au fost reforme structurale aplicate în sectorul energetic – electricitate și gaze, distribuția energiei – în curs de implementare, și s-au început reformele în domeniul privatizării, dar mai sunt „cu siguranță multe lucruri de făcut“. Un alt domeniu în care sunt necesare investiții, și pe care șefa FMI l-a adus în discuție, este cel al resurselor de energie.
Economia României este stabilizată macro (deficitul bugetar și deficitul de cont curent s-au ajustat, inflația este în scădere…). De ce, totuși, redresarea este lentă?
Un element important este mediul internațional, spune șefa FMI. Lagarde consideră că pentru o țară care a ajuns la nivelul de dezvoltare al României, să aibă parteneri puternici, în creștere, este evident important. Un alt element important sunt fondurile europene, în special pentru infrastructură, care ar trebui să fie utilizate integral. Șefa FMI a amintit că fondurile UE care n-au fost folosite la potențial maxim ar trebui utilizate pentru a avea mai multe autostrăzi, o infrastructură mai bună, care să asigure un cadru prielnic pentru investiții în România. Aceste elemente și investițiile în energie ar susține creșterea pieței interne.
România are nevoie de măsuri de încurajare a creșterii PIB, în special de investiții publice cu valoare adăugată mare. Analiștii au tot spus că investițiile, în special în infrastructură, au fost neglijate, ceea ce a lovit direct în capacitatea de redresare a economiei. Iar România are și o problemă legată de eficiența cheltuirii banului public.
Relansarea economiei necesită „capitalizare“ la care să participe atât băncile, cât și statul și antreprenorii, iar „cercul vicios“ creat între stat, bănci și clienți nu este eliminat din cauza lipsei de încredere a băncilor față de clienți, susțin oficialii băncii centrale. Guvernatorul BNR a declarat recent că România trebuie să pună accentul în următorii 10-20 de ani pe macrostabilitate și pe resursele interne, fiind de preferat o creștere economică de 4% pe termen mai lung, „dacă atât poate economia“, decât un avans de 7% pe o perioadă de câțiva ani.
În primul trimestru din acest an economia a crescut cu 2,2%, peste așteptări, dar avansul PIB s-a datorat exportului net, în timp ce consumul a revenit în teritoriul negativ, iar investițiile (formarea brută de capital fix) au scăzut pentru al doilea trimestru consecutiv. În ultimii ani care au precedat criza financiară mondială România a avut o creștere economică bazată preponderent pe “pilonul consum” – consum realizat pe intrari masive de capital si pe datorie. Un astfel de model nu mai este o soluție “viabilă” având în vedere și faptul că investitorii au devenit sceptici să mai finanțeze țări care trăiesc pe datorie.
Noul acord cu FMI, de tip preventiv, va fi unul de reforme structurale și de consolidare macroeconomică, urmărind în principal disciplina politicilor, precum și privatizarea și restructurarea unor companii de stat, după cum a anunțat șefa FMI.
Despre aderarea la zona euro, Lagarde a spus că ar aduce beneficii multiple, dar se pierde instrumentul de politică monetară, așa că procesul nu trebuie grăbit. “Cel mai bine este să te consolidezi, să ai o creștere sustenabilă, un set solid de reforme structurale înainte de a adera la zona euro, decât să te grăbești, să accelerezi procesul de aderare, iar apoi să te regăsești vulnerabil și slăbit în fața șocurilor externe.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.07.2013