Industria românească a utilajelor agricole a ajuns să mai aibă opt jucători după ce în urmă cu 23 de ani pe piață produceau tehnică agricolă (utilaje sau subansambluri) aproape 30 de unități de producție, spune Ion Pirnă, directorul general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații destinate Agriculturii și Industriei Alimentare (INMA), instituție care se ocupă cu cercetarea și dezvoltarea de produse pentru această industrie.
Mai mult, dacă anterior pe piața locală se produceau toate utilajele necesare, de la semănători la tractoare, astăzi se mai realizează local doar utilaje de mici dimensiuni.
„În 1989 100% din necesarul intern era produs în România. Atunci erau 27 de firme tradiționale, iar acum mai sunt doar opt. Șansa este dezvoltarea industriei pe orizontală pentru piese și subansambluri. Industrializarea trebuie făcută pe baza polilor de competitivitate sau a clusterelor de producție în care fiecare companie produce segmentat fiecare subansamblu.“
Pe o piață de 1.800 de unități noi vândute anual, tractoare mai produc în România doar IRUM Reghin și MAT Craiova. Restul producătorilor, precum Mecanica Ceahlău (pluguri, semănători) sau Ruris Craiova (motocultivatoare) se concentrează pe nișe de piață mai puțin abordate de marii jucători multinaționali. Parcul de tractoare din România are 183.000 de unități, din care mai bine de două treimi sunt produse înainte de 1990.
„Șansa României este dezvoltarea industriei pe orizontală pentru piese și subansambluri. Industria există în continuare, dar trebuie conectată.“
Industria românească a utilajelor agricole se bazează pe numai opt jucători după ce în urmă cu 23 de ani pe piață produceau tehnică agricolă (utilaje sau subansambluri) aproape 30 de unități de producție, spune Ion Pirnă, directorul general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații destinate Agriculturii și Industriei Alimentare (INMA), instituție care se ocupă cu cercetarea și dezvoltarea de produse pentru această industrie.
Marile lovituri au venit în anii ’90 după ce Tractorul Brașov și Semănătoarea s-au prăbușit pe rând. Startul declinului din industria de utilaje agricole a fost dat de fărâmițarea terenurilor arabile. Cu mai puțin teren de lucrat, fermierii nu au mai avut fonduri de investit în echipamente, iar constructorii nu au mai avut cui să vândă.
Din 2007, odată cu intrarea în UE, subvențiile și fondurile puse la dispoziția fermierilor au început să revitalizeze agricultura, dar în lipsa producătorilor locali puternici, curțile agricultorilor s-au umplut repede cu tractoare produse în Italia, Statele Unite sau Germania.
Astfel, pe o piață locală în care anul trecut s-au vândut 1.800 de tractoare noi și alte 560 de combine, ceea ce înseamnă afaceri de 200-250 milioane de euro, jocurile sunt făcute de importatori.
„Șansa este dezvoltarea industriei pe orizontală pentru piese și subansambluri. Industria există în continuare,
dar trebuie conectată. Industrializarea trebuie făcută pe baza polilor de competitivitate sau a clusterelor de producție în care fiecare companie produce segmentat fiecare subansamblu. Fiecare știe să facă bine unu sau câteva produse. Aceasta este soluția pentru că nu vom putea construi o fabrică mare sau zece mai mici“, explică Ion Pirnă de la INMA.
O parte din producătorii care înainte de 1990 funcționau în tandem cu marile unități de producție din București și Brașov nu au reușit însă să găsească căi de creștere a businessului, iar acum au rămas în afara pieței. Un astfel de exemplu este Vitimas din județul Galați, companie care produce piese de schimb pentru această industrie. Pe site-ul companiei, reprezentanții anunță că vânzările se ridică la 2,4 milioane de euro, adică aproximativ cât afacerile făcute anual de un supermarket din București. Mai mult, compania are scoase la vânzare utilaje precum polizoare, mașini de găurit sau frezat sau strunguri, dar și spații disponibile pentru închiriat.
Puținii producători care s-au adaptat la piață fac acum pași către extindere, dar momentan grosul industriașilor se concentrează pe nișele lăsate libere de marii jucători de pe piața globală.
Tractoare „made în România“ la Reghin și Craiova
Tractoarele „made în România“ mai ies acum pe porțile fabricii IRUM din Reghin, dar și pe cele ale MAT din Craiova. Împreună, cele două unități de producție fac an de an doar câteva sute de unități, niveluri de producție cu care momentan cele două fabrici nu pot ține piept valului de importuri.
În lipsa unei infrastructuri de companie multinațională, cu divizii de cercetare de zeci de angajați și investiții de zeci de milioane de euro în dezvoltarea de noi produse, cele două companii au fost nevoite să se adapteze. Spre exemplu, IRUM Reghin a semnat un parteneriat cu firma Minsk Tractor Works pentru a produce tractoare sub licență.
Citiți articolul integral pe www.zfcorporate.ro
