Teofil Mihăilescu, Augustin Ioan, Mihaela Gheorghe, Dan Moruzi, Cristian Muntean, Horia Mihail, Gabriel Bebeselea, Onelia Pescaru, Marius Cisar,
România paralelă
Alienare și kitsch în arhitectură și spațiul public
Editura Libris
Albumul bilingv (română-engleză) reuneste 112 (cunoscutul număr de urgență) povești fotografice din România cea „paralelă” (realizate de Teofil Mihăilescu), in care spatiul polis-ului (cel construit dar nu numai) e de multe ori guvernat de provizorat definitiv, de alienare, de kitsch, părând uneori în plin proces de degradare genetică. Imaginile sunt însoțite de o serie de texte ale invitaților în acest proiect, în ideea cristălizarii unei matrici care să dea măsura fenomenului degradării genetice a polis-ului din cât mai multe perspective (arhitectura/urbanism, muzică, limbă, psihologie, politică, media, cinematografie/teatru).
Fotografiile emblematice ale albumului dau seama de infinitele situații de provizorat definitiv, alienare și kitsch din spațiul public românesc, față cu care reacțiile noastre sunt din cele mai diverse. Predomină bășcălia, hazul de necaz, reacția salvatoare a românului în dificultate și față cu orice stări ale vieții, după care se instalează indiferența, blazarea, moartea termică a simțurilor, după cum spunea Konrad Lorenz.
Și nu hazul, glumele, mutrele gomoase și superioare, tăcerea, pudibonderia, indiferența, frica sau delictul de opinie ar trebui să domnească între coloanele arhitecturii și societății românești față cu aceste pretexte, ci rațiunea, profesionalismul, bunul-simț, măsura, alternativa calității, toate și multe altele asemenea, oferite de un număr dorit mai mare de reprezentanți.
Albumul România paralelă. Alienare și kitsch în arhitectura și spațiul public este un produs editorial și tipografic de excepție, de calitatea albumelor de autor semnate de Teofil Mihăilescu, aflate în libraării în toată țara: Athos. Arhitectura și Spațiu Sacru (2014) și Brașov. Atmosfera, Arhitectură și Spațiu Urban, (2014). Albumul este produs de Libris Brașov sub egida Editurii Universității „Transilvania” din Brașov și apare în limbile română și engleză.
Participarea tuturor celor implicați în acest proiect cultural a fost pro bono, iar profitul obținut în urma vânzării Albumului România Paralelă. Alienare și kitsch în arhitectură și spațiul public va fi donat Spitalului de Copii din Brașov, cu valoare adaugată… de simbol.
Autori sunt:
Teofil Mihăilescu, Prof. Dr. Arhitect, Universitatea Transilvania din Brasov, Augustin Ioan, Prof. Dr. Arhitect, Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu, Bucuresti, Mihaela Gheorghe, Prof. Dr., Universitatea Transilvania din Brasov si Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti al Academiei Romane, Dan Moruzi, profesor, scriitor si realizator TV, Brasov, Cristian Muntean, preot Prof. Dr., Seminarul Teologic Dumitru Staniloae din Brasov, Horia Mihail, pianist, Solist Concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio România și al Filarmonicii Brașov, Gabriel Bebeselea, Dirijor Principal al Filarmonicii de Stat Sibiu și Dirijor la Opera Națională Română Cluj, Onelia Pescaru, Dr. Psiholog, Director Trustul Media MIX, Brasov, Marius Cisar, actor, Director al Centrului Cultural Reduta din Brasov.
Ilustrații – Irina Georgescu, drd. arhitect
Acum o jumătate de mileniu, în 1516, apărea la Louvain „Libellus vere aureus nec minus salutaris quam festivus de optimo rei publicae statu, dequv nova insula Utopia, autore clarissimo viro Thomas Moru”, capodopera umanismului englez și, în egală măsură, capodopera și testamentul politic al lui Thomas Morusi (1450-1535). Inspirată de Republica lui Platon (cca. 360 î.e.n.), răspuns la problemele sociale ale epocii în Europa, rezultat al impactului aventurii maritime și al descoperirii Lumii Noi și prezentând drept paradigmă un stat ce încă nu există, Utopia este reflecția sociologică asupra constituției și societății perfecte, în încercarea elaborării unui plan de reforme necesar Angliei acelor timpuri.
Utopia, insula fără o certă localizare spațială, dar semănând izbitor cu Anglia vremii, nu este nici o lume întoarsă, nici orașul pământesc în căutarea orașului celest și nici o Arcă pentru umanitate, ci un pretext pentru introducerea conceptului generic al fericirii sociale, pentru întregirea mentală a tot ceea ce este incomplet în realitate cu o altă realitate, perfectă. Țara de niciunde a lui Morus dă seama de un topos ireal: locuitorii (marinari și comercianți) sunt Alaopolitii (cetățenii fără oraș), conducătorul este Ademus (regele fără popor), capitala este Amaurote (orașul în ceață) și e situată pe râul Anhydris (râul fără apă), iar vecinii îi sunt Achorienii (poporul fără țară). În Republica Fericirii domnește o democrație patriarhală în care bogățiile (pericole morale) nu au valoare, fiecare cetățean excelează într-o profesiune, ziua este împărțită judicios între ore destinate muncii, odihnei și somnului, există alternanța sarcinilor sociale, agricultura este ocupația privilegiată a omului, iar comerțul interior este necunoscut. Utopienii sunt – firește – prea buni ca să ucidă, discută obsesiv despre fericire, propovăduiesc dreptatea războiului defensiv, tolerează religiile până la indiferență și trăiesc virtuos împreună cu natura.
Ce-ar fi însă dacă am face o excepție de la această „regulă” și ne-am raporta la prezent ca la o lume ideală – să-i spunem România Ideală – considerată ca fiind pervertită de efectele în construit (arhitectură, urbanism, peisagistică, design, restaurare) și nu numai (limbă, muzică, arte, politică, religie, media, teatru, cinematografie ș.a.m.d.) ale unei republici-lumi (imaginare?), Ainamor sau România Paralelă?
Anutopia pe care v-o propunem aici, în dimensiunea căreia viețuiește Republica Ainamor, este, în egală măsură, un pretext de reflecție.