Pe site-ul Ministerului Integrarii Europene un ceas masoara secundele: “Au mai ramas 230 de zile… 12 minute… 5… 4… 3… secunde” pana la 1 ianuarie 2007. Pana la 1 ianuarie 2007, nu pana la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana! Nu inca.
Romania nu va primi in raportul Comisiei Europene de astazi o promisiune ferma de integrare in 2007, ci una conditionata, conform ultimelor informatii. Aseara s-a stabilit ca Romania si Bulgaria se vor integra la 1 ianuarie 2007, daca rezolva o serie de probleme. Tratatul de aderare prevedea si el integrarea, conditionata, la 1 ianuarie 2007. Aceste conditii nu erau cunoscute aseara.
“Este un pas inainte fata de prevederile Tratatului”, au sustinut surse de la Bucuresti care au confirmat aceasta decizie a Comisiei. Bucurestiul are o mangaiere. Ezitarile Comisiei nu se datoreaza Romaniei, ci Bulgariei. Aseara lista cu probleme ramase de rezolvat era deschisa. Astazi va fi facuta publica. Iar timpul pare ca ar curge pentru Bucuresti mai iute decat pentru Bruxelles.
Despre un alt ceas aflat in Piata Universitatii din Bucuresti, programat sa sune si el, ca si cel de pe site-ul Ministerului Integrarii, la 1 ianuarie 2007, povestea, la 7 iunie 2004, reporterul BBC Angus Roxburgh: “In centrul Bucurestiului un ceas digital numara secundele ramase pana la 1 ianuarie 2007. Insa, in ciuda sperantelor exprimate de liderii europeni la ultimul lor summit, nu exista nici o garantie ca Romania va intra in Uniune la acea data”.
Articolul lui Roxburgh se numea “Drumul desfundat al Romaniei spre UE” si era scris la cateva zile dupa ce Bulgaria incheia cele 31 de capitole in negocierile de aderare la UE, Romania fiind astfel ultima tara care mai avea de parcurs acest proces. Chiar in aceeasi saptamana organizatia Transparency International ordona Romania pe locul 83 in clasamentul privind perceptia asupra coruptiei – cea mai proasta pozitie din Europa dupa Albania. Acum Sofia este cea care umbreste bucuria Bucurestilor. Este totusi un lucru remarcabil aceasta rasturnare de situatie.
In 2000 cand au inceput negocierile de aderare, Romania isi fixa, unilateral, ca data de aderare 1 ianuarie 2007. Doi ani mai tarziu, Comisia Europeana admitea ca aceasta data ar putea fi realizabila. Insa, in fiecare raport al UE, dupa aceasta remarca urma o sumedenie de “dar..” sau “daca”.
Un singur exemplu, la cea mai spinoasa problema remarcata de toate rapoartele Comisiei – este vorba aici despre justitie. Raportul din 2000: “Procesul de reforma a aparatului judiciar trebuie continuat”. Raportul din 2001: “A continuat reforma procedurilor judiciare (….) Este necesara garantarea in continuare a independentei sistemului judiciar”. Raportul din 2002: “Reforma in domeniul judiciar a fost limitata. Sistemul judiciar este foarte constrans de lipsa de resurse”. Vom vedea ce scrie in raportul de maine.
Despre combaterea coruptiei, aceleasi lucruri. “S-au facut putine progrese in reducerea nivelului coruptiei” (raportul din 2001); “Coruptia ramane o problema serioasa” (raportul din 2002). Rapoartele din 2004 si 2005 contin, cu putine variatii, aceleasi remarci.
Problemele economice au fost tratate in acelasi ton. Raportul din 2000: “Romania nu poate fi considerata o economie de piata functionala”. “Economia de piata functionala”, aceasta curiozitate terminologica, inexistenta in manualele de economie, a continuat multa vreme sa dea dureri de cap. Raportul din 2001: “Romania a facut progrese in procesul de creare a unei economii de piata functionale”. Raportul din 2002: “Romania a continuat sa faca progrese catre o economie de piata functionala”.
In 2003, raportul, la domeniul economic, era halucinant: “Romania poate fi considerata economie de piata functionala odata cu continuarea decisiva a progreselor deosebite realizate (Ãcan be considered as a functioning market economy once the good progress made has continued decisivelyÃ)”.
Premierul de atunci, Adrian Nastase, iesea la ora de varf, triumfal: “Romania a primit statutul de economie de piata functionala”. Ipoteza lui era contrazisa aproape imediat de ambasadorul UE la Bucuresti, Jonathan Scheele. Si mai spunea ceva raportul din 2003, ca si cel din 2004 si 2005. Este necesara in continuare “o aplicare viguroasa si sustinuta a programului de reforma structurala pentru ca Romania sa fie in masura sa faca fata presiunilor concurentiale in cadrul Pietei Interne in viitorul apropiat (“in the near term”). Acest “viitor apropiat” nu a venit nici astazi, la trei aproape trei ani de la raportul din 2003. Romania este, potrivit raportului din 2005, o economie de piata functionala, dar care nu este inca pregatita sa faca fata concurentei pe piata UE – se asteapta ca acest lucru sa se produca pana la integrare -, acesta fiind cel de-al doilea subcriteriu economic de aderare, stabilit la Copenhaga in 1993.
Copenhaga, 1993: Asadar, au trecut deja 13 ani de cand UE a admis ca primirea noilor membri este o datorie istorica si morala. Cand vorbim de UE, trecutul recent, ca si trecutul indepartat, au doza lor de lirism. Sub imperiul caderii zidului Berlinului, a regimurilor comuniste, tarile UE, pe atunci Comunitatea Economica Europeana, si-au asumat rolul de a indrepta istoria. Doisprezece ani mai tarziu, Franta si Olanda respingeau Tratatul constitutional al Uniunii, care ar fi urmat sa conduca la o integrare mai profunda. Ceva se schimba; cu cateva luni inainte fermierii polonezi protestasera la Bruxelles, cerand subventii agricole mai mari, instalatorul polonez si zidarul roman ajunsesera de spaima. A ajuns sa se vorbeasca despre “oboseala” extinderii, despre lipsa ei de “functionalitate”. In aceasta atmosfera tulbure, Romania va primi un “da” conditionat pentru integrarea in 2007.
Dincolo de toate problemele care au fost semnalate si care mai sunt de rezolvat, dincolo de reticentele UE, un lucru apare drept clar. Mai de voie mai de nevoie, lucrurile s-au schimbat in Romania. Din 2000, de la inceputul negocierilor cu UE, economia s-a restructurat in parte, iar Produsul Intern Brut a crescut in medie cu 5% anual. PIB-ul Romaniei reprezinta acum 35% din media UE (25% in 2000), dar se spera sa recupereze 15 procente in urmatorii sapte ani. Asta si cu ajutorul banilor de la UE – 30 de miliarde de euro intre 2007-2013.
Inflatia a scazut de la 40% in 2000 pana spre 8%, iar in Romania incepe sa se vorbeasca mai des de criteriile de convergenta de la Maastricht ce trebuie indeplinite pentru aderarea la zona euro. Dincolo de dezamagirea pe care o vor afisa sau ascunde astazi reprezentantii administratiei, este limpede ca lucrurile nu mai pot fi intoarse din drum. Singurul regret ce trebuie sa ne incerce este ca acest drum a fost atat de lung.
Datele unui proces inceput in urma cu 11 ani
* Februarie 1993: Romania semneaza Acordul european de asociere, care creeaza o zona de liber schimb cu statele UE. In decembrie sunt fixate criteriile de aderare, la Copenhaga: politice economice si de aquis
* 22 iunie 1995: Romania depune cererea de aderare
* Iunie 1997: Comisia Europeana adopta Agenda 2000 in care ia act de cererea Romaniei de aderare
* Martie 1998: incep negocierile cu sase tari est-europene. Comisia publica primul raport privind sansele de aderare a Romaniei si a tuturor candidatilor)
* Decembrie 1999: Este luata decizia politica de incepere a negocierilor cu Romania
* Februarie 2000: Incepe procesul de negociere, iar Romania spune ca vrea sa adere la 1 ianuarie 2007
* Decembrie 2002: Consiliul European de la Copenhaga admite ca Romania ar putea adera la 1 ianuarie 2007. Consiliile de la Salonic (iunie 2003), Bruxelles (2003), Bruxelles (2004) reconfirma sprijinul pentru finalizarea negocierilor pana cel mai tarziu in 2005 pentru ca aderarea sa se produca in 2007
* 2000-2005: Rapoartele regulate ale Comisiei critica mai cu seama coruptia, starea justitiei, dar si derapajele economice
* Mai 2004: Primele zece state din Est adera la UE
* Decembrie 2004: Sunt incheiate negocierile de aderare si sunt introduce clauzele de salvgardare (la justitie, economie si piata interna) care pot amana aderarea
* Aprilie 2005: Parlamentul European isi da avizul pentru aderarea Romaniei si a Bulgariei
* Octombrie 2005: Ultimul raport de monitorizare al Comisiei, care fixeaza 14 stegulete rosii pentru Romania
* Decembrie 2005: Consiliul European stabileste ca Romania va primi intre 2007-2013 30 de miliarde de euro, fonduri nerambursabile
* 16 mai 2006: Este asteptat din partea Comisiei sa spuna un “da” conditionat aderarii in 2007. Raman patru stegulete rosii.