Exporturile României au ieșit din criză mult mai repede decât economia în ansamblu și au atins niveluri cu 50% mai mari în ultimii trei ani față de 2008, cel mai bun de după 1990, dar în 2012 și-au răcit brusc motoarele.
Încurajată de evoluția din 2010 și 2011, când au crescut cu 28% și respectiv 20% pe an, Comisia de Prognoză vedea la sfârșitul anului trecut o creștere de 7% a exporturilor și pentru 2012, de la 45 miliarde de euro în 2011 la 48 miliarde de euro.
Dar s-a înșelat. Deja înainte de primăvară au dat semne de oboseală din cauza iernii , iar trimestrul II prost din zona euro s-a văzut imediat. Pe primele 10 luni, de când sunt ultimele date disponibile, exporturile au fost de 37,7 miliarde de euro, egale cu aceeași perioadă din 2011, arată Institutul Național de Statistică.
Un semnal interesant este aparenta lipsă de elasticitate a exporturilor față de cursul leu/euro, care s-a devalorizat de la 4,3 lei/euro la finalul lunii decembrie 2011 la 4,53 lei/euro la finalul lunii octombrie 2012, adică cu 5%.
Și dolarul, cealaltă monedă în care se desfășoară o mare parte din schimburile comerciale ale României, a avut o creștere de 6%, de la 3,29 lei la sfârșitul lui 2012 la 3,5 lei în octombrie 2012.
Întrebarea este ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi avut loc această depreciere, am fi avut scădere a exporturilor, pentru prima dată după 2009 și a doua oară după 2000?
Ori este nevoie de o depreciere și mai mare a cursului pentru a observa o creștere substanțială a exporturilor, ori creșterea livrărilor de mărfuri și servicii la extern depinde prea puțin de un curs mai mare de revenire, ceea ce ar fi explicabil luând în considerare faptul că o mare parte din exporturi înseamnă ansamblare de componente care la rândul lor sunt importate, deci cu prețuri în euro.
Mai mult, cum și multe din prețurile “interne” sunt în euro, adică chiria, ratele la bancă, eventual alte contracte de achiziție de pe piața internă denominate în euro, deprecierea leului ajută prea puțin exportatorii.
Dimpotrivă, pentru o companie care are 100% din costuri exprimate în lei și care face un export de 100 de euro, una este să primească 430 de lei pe marfă cum primea în decembrie 2012 și una este să primească 453 de lei pe aceeași marfă de 100 de euro cum a primit în octombrie 2012.
Își poate permite să livreze produsul la un cost mai mic în euro și atunci volumul său de marfă trimis la export să crească, ceea ce înseamnă la final exporturi mai mari pentru întreaga economie.
Cu 50 miliarde de euro pe an, prag pe care ar putea însă să-l atingă abia în 2014, pentru că nici în 2013 nu se întrevede o creștere mai mare de 5% (Comisia de Prognoză vede azi plus 3,8% creștere la exporturi în 2013) România ar începe în sfârșit să conteze în ierarhia celor mai mari țări exportatoare din Europa.
Deocamdată este pe locul 19, după Slovacia (!), țară cu cu doar 2 milioane de locuitori, și Finlanda, care se învârt la acest nivel de 50 de miliarde de euro. Departe în față, la niveluri pe care România probabil nu le va atinge nici măcar în 5-7 ani, se află Ungaria (exporturi de 72 de miliarde de euro în 2011 la o țară cu o populație pe jumătatea României), Danemarca, Irlanda, Norvegia și Cehia, toate în intervalul 75-100 de miliarde de euro pe an.
Polonia este cea mai avansată dintre țările din Est în clasamentul exportatorilor, fiind pe locul 10, cu exporturi de circa 120 miliarde de euro în 2011, la bătaie cu Suedia.
De 8-9 ori mai multe exporturi pe an are Germania, adică în jur de 1.000 de miliarde de euro, urmată, surprinzător, de Olanda, cu circa 450 de miliarde de euro și nu de Franța, cu exporturi de sub 400 de miliarde de euro pe an.
Chiar dacă se află la mare distanță de țări mici, care au însă o istorie de industrializare în spate și unde populația din mediul rurral nu reprezintă 50% ca în România, trebuie spus că exporturile locale au avut un parcurs bun în ultimii 12 ani.
Exporturile românești s-au majorat de patru ori, de la 12 miliarde de euro în 2001 până la 45 de miliarde de euro în 2011, pe când cele ale Portugaliei nu au crescut decât cu 40%, până la 36 miliarde de euro în 2011.
Privind clasamentul, se vede o altă “surată” de bail-out a Portugaliei, Grecia, care a avut o creștere de doar 30% în ultimul deceniu a exporturilor, de la 12 miliarde de euro în 2001 până la circa 16 miliarde de euro în 2011.
Poziția Greciei în clasamentul țărilor exportatoare este într-un fel revelatorie pentru problemele economiei sale.
Ar fi chiar un miracol ca o țară cu doar 16 miliarde de euro exporturi într-un an să poată rambursa la timp ratele unei datorii datorii publice de 300 de miliarde de euro.
Nici o altă țară din Uniunea Europeană nu și-a mai majorat de patru ori exporturile în ultimul deceniu precum România, dar Polonia, Cehia și Bulgaria au reșit să și le tripleze. Valorile sunt însă semnificative doar în cazul primelor două. În cazul Bulgariei, este vorba de valori reduse 15 miliarde de euro exporturi în 2011.
România poate fi uriașul adormit din Est, o revelație a piețelor externe în următorii ani dacă își reorganizează economia cu fața la export și la competiție. Dacă am avut un deceniu de creștere continuă, cu o sincopă, este adevărat, semnificativă în 2009, și chiar dacă 2012 și deocamdată nici 2013 nu se arată ca ani de performanță, potențialul există și la un moment dat va ieși la suprafață. Totul este să fie cât mai repede.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.