România. O țară acoperită de nămeți. Munți de zăpadă care ajung la câțiva metri deasupra caselor au acoperit tot. Este iarnă și iarna ninge. Pe noi, iarna ne-a luat însă prin surpindere și ne-a găsit nepregătiți, fără provizii, cu autorități depășite total de situație, incompetente. Cum a fost posibil ca, în plină iarnă, să ne plângem că ninge?

După o toamnă secetoasă și un început de iarnă uscat, nimeni nu mai credea și spera că o să avem parte de zăpezi. Și totuși… În a două jumătate a lunii ianuarie s-a pus pe nins. Meteorologii au avertizat, dar nimeni nu i-a luat în seamă. Nici oamenii și nici autoritățile care au lăsat mașinile să intre pe drumuri înzăpezite, transformate în adevărate capcane ale groazei. Neechipati, fără provizii, nepregătiți, fără combustibil, oamenii au rămas în mijlocul câmpului în viscol. Unii au murit în mașini.

Cine a putut să străbată troienele pe jos, a abandonat mașină în câmp și a plecat.

Mulți au rămas în mașini. În așteptarea unui semn de la drumari sau de la cineva. Oricine. Și au tot așteptat. Noi i-am găsit după 30 de ore.

Drumul către Moldova, autostrada către mare, cea către Pitești, drumul către Giurgiu și multe altele au fost blocate și oamenii au fost prinși în mașini în mijlocul câmpului… Ce făceau autoritățile noastre în acest timp? Comitete de urgență. De ce nu le-au făcut înainte, pentru că știau ce o să vine peste noi? În fața camerelor de filmat, șeful guvernului din acea vreme a ieșit să dea la lopată. Și, culmea, s-a apucat să scoată din nămeți o mașină care oricum nu putea fi mișcată din loc.

Mai bine de 40 de ore oamenii au stat captivi in zapada. Mii de oamenii. Fiecare si-a gasit adapost pe unde a putut. Pe drumul spre Giurgiu un tanar a murit in masina. Era doar inceputul unui lung sir de morti din cauza zapezii.

Armata, jandarmi, pompieri au iesit la zapada. Pe unele drumuri nimeni nu reusea sa ajunga. Zapada era prea mare. Abia dupa cateva zile ne-am revenit. Incepe iar sa ninga. De data aceasta drumurile au fost inchise. Ordinul era clar. Nu intra nimeni pe ele, chiar daca pe unele zapada era doar fulguita. Incostienti, soferii vor sa sparga barajele politiei.

Drumarii au fost prinsi total nepregatiti. Dintr-o minuta care a circulat in data de 2 februarie intre politie, drumarii din Craiova si Compania de autostrazi, se vede clar lipsa utilajelor la una dintre firmele care avea contract pentru deszapezire: la Craiova ar fi trebuit sa fie 4 freze, in 2 februarie nu era niciuna. Pe plan apar 7 buldoexcavatoare. In baza erau doar 4. In documente apar si 33 de autobasculante. In realitate erau doar 22, dintre care 10 stricate. Si lista continua.

In urma controlului, pe zeci de kilometri nu este gasit un utilaj cu lama si raspanditor in stare de functionare. Si aceeasi situatie se regaseste la toate bazele drumarilor. In tot acest timp, drumurile stau inchise, troienite si oamenii sunt tinuti in masini.

Nu la fel de hotarate au fost autoritatile si in privinta trenurilor. In ciuda nisorilor abundente, ceferistii cu inconstienta au lasat oamenii sa urce in vagoane si au plecat la drum. Zeci de trenuri au ramas inzapezite.

Un tren care venea spre Bucuresti de la Galati a ramas inzapezit cu o mie de oameni la bord. Utilaje trimise petru a-i ajuta au ramas si ele blocate. Zeci de ore oamenii au inghetat in tren si au fost plambati dintr-un loc in altul in incercarea de-a-i scoate la liman. In cele din urm, au fost mutati in autobuze, dar si autobuzele au ramas de mai multe ori in nameti.

MARGICA

Si mai grava a fost situatia unor calatori care au stat 60 de ore in trenuri-fantoma. O situatie incredibila care ar trebui sa intre in manualele predate ceferistilor pentru a nu se mai repeta. Oameni care au plecat luni, 6 februarie, din Galati spre Bucuresti. Doua zile s-au invartit in loc. Galati, Faurei, Faurei-Braila, Galati si inapoi la Faurei. Doua nopti, oamenii au dormit in tren, in camp, in viscol, au tremurat de frig. A doua noapte, in gara Faurei calatorii au cedat.

Alte zeci de persoane, de data acesta din trenul Bucuresti-Constanta, au coborat in gara Braila dupa 60 de ore. Un batran pur si simplu a clacat.

In acele zile am incercat sa primim un raspuns de la CFR: cine este vinovat pentru drama prin care au fost siliti acesti oameni sa treaca? S-a dat vina pe vreme.

Si totusi trenurile au plecat in pustiu, desi responsabilii stiau de codul portocaliu. Si seria gafelor a continuat.

În Gara de Nord a ajuns la destinatie un tren cu 3 zile intarziere. Nimeni nu mai avea habar de acest tren si de calatorii din el. Un tren-fantoma care a intrat in capitala fara sa fie anunat si fara ca cineva sa stie de unde vine. Ceferistii au inceput sa-i plimbe pe rute ocolitoare pana cand s-au blocat in nameti. Mai mult, conductorul trenului a vrut sa ii taxeze suplimentar. Acelasi director Adrian Vlaicu, consilier CFR, vine cu explicatii: ”Calatorii au beneficiat de transport pana la destinatia finala, nu sunt percepute si nu vor fi percepute taxe suplimentare de transport in ciuda faptului ca nu se circula pe ruta directa, se circula pe ruta ocolita pe unde se poate circula optim” Altfel spus, dupa ca ce i-au tinut pe bietii pasageri in frig ca pe vite, tot cei care au patimit trebuie sa spuna merci ca nu vor da bani in plus.

Am incercat acum sa discutam cu noul ministru al transporturilor despre acesta situatie si daca a fost cineva trans la raspundere, eventual demis. Printr-un mesaj, consilierii sai ne-au transmis ca putem sa ne vedem de emisiune si fara ministrul transporturilor. Au fost pusi sa vorbeasca acelasi domn Vlaicu, consilier CFR si Oana Branzan, purtator de cuvant CFR SA. “Practic, in momentul asta nu putem decat sa ne cerem scuze”, spune Oana Branzan

Sute localiati au ramas blocate in nameti. Oamenii n-au putut sa mai iasa din sate, din case si nimeni nu a putut sa ajunga la ei.

Dupa cateva ore de mers pe jos, am ajuns in localitatea Balta Alba. Nu degeaba ii spune asa. Aici zapada masoara in unele locuri si 4-5 metri. De mai bine de o saptamana, nu a mai ajuns nimeni, iar oamenii au stat pana acum fara curent. Suntem primii care intram aici dupa o saptamana. Oamenii nu mai aveau paine, medicamente.

Altii insa au stat si mai rau. Casele lor au fost complet acoperite de nameti. Pelinu, Ialomita. In curtea familiei Spataru, zapada masoara 5 metri. Oamenii si-au sapat un tunel ca sa iasa afara si sa aiba aer.

In satul Glodeanu, Buzau, e la fel.

Aproape o suta de oameni au pierit sub zapezi. Dupa un inceput de iarna secetos, nu ne mai asteptam sa ninga. Primarii nostri si cei care ne conduc au fost de-a dreptul surprinsi. Mergem in minutele urmatoare in comuna buzoiana Valcelele, sa vedem o mostra de autoritate locala. Cam aceeasi situatie s-a regasit in aceste zile in mai toate primariile din zonele sinistrate.

Dumnezeu stie cati oameni au trecut prin aceasta situatie, cati s-au chinuit singuri sa iasa de sub mormanul de zapada. Multi insa n-au mai reusit.

In localitatea Carligul Mare, un barbat care incerca sa isi croiesca drum prin curtea acoperita de nameti a fost gasit de vecini dupa 24 de ore, cazut in zapada. 7 zile nevasta a stat cu omul intins pe canapea in hol pentru ca la cimitir nu era cale sa ajungi. Abia dupa o saptamana, satenii au reusit sa sparga troienele si pamantul inghetat. Intr-un decor dramatic, ca intr-un film sinistru, convoiul s-a pus in miscare pe campul acoperit de zapada.

O cincime din victimele facute de zapada in Europa, au fost la noi. Doar in Ucraina au murit mai multi oameni decat in Romania. Oare puteam sa evitam acest dezastru? Puteam fi mai pregatiti? Puteau fi oamenii avertizati din vreme si pusi la adapost? Raman intrebari la care nu se stie da vom afla vreodata raspunsul.

Am plecat din Balta Alba cu un tractor, prin mijlocul campului, catre Valcelele, o alta comuna in care de mai bine de o saptamana nu se poate ajunge pe drum. Localnicii din Balta Alba, o comuna din judetul Buzau, incearca sa ajunga cu tractorul in alt sat pentru a se aproviziona cu paine. De mai bine de 7 zile, in acest sat n-a ajuns nimeni. Si si-au luat soarta in propriile maini…

Comuna Valcelele. Sediul primariei, radioul local, duminica 12 februarie.

Satenii, stau cu urechile ciulite la difuzoare.Am nimerit in Valcelele in prag de cod portocaliu. Altul. Casele erau deja acoperite de nameti. Si aici am ajuns primii, iar drama acestor oameni a fost vazuta de toata tara, si poate… si de autoritatile de la judet.

Catorva familii zapada le-a acoperit cu totul casa, iar acoperisul scartaie din toate încheieturile. Oamenii insa nu se plang si fac haz de necaz.

Peste noapte am ramas in casa unei familii de oameni gospodari, de supravietuitori care ne-au convins ca viata nu sta intr-o constructie. Ca important este sa poti sa te bucuri de fiecare zi. Cu prietenii sau cu strainii. Din televizor se aud vesti nu tocmai bune si toata lumea ramane inmarmurita cand aude ca o alta zapada se va asterne peste ei. Am nimerit in casa lor fara sa-i anuntam. Ne-au pus pe masa ce au avut mai bun. Chiar daca vrea sa para puternic si sa nu-si sperie familia, Florin ne dezvaluie un secret. Il sperie gandul ca peretii ar putea sa cedeze de atata zapada. Ne culcam.

A doua zi, pe ulita, agitatie mare. Chiar daca ii anunta la radio ca vin zapezile, primaria nu a reusit sa curete toate drumurile.

Casa familiei Dumitrascu e toata sub zapada. Singurul care mai poate sa dea la lopata e batranul Vergil.

Primaria Valcelele. Primarul si viceprimarul spun ca au luat la cunostinta de situatia acestor oameni. Ne-am intors pe ulita batranilor Dumitrascu cu edilii locului. Cand au vazut masina primariei, oamenii au iesit din case, ii iau la rost.

Intr-o saptamana-doua, vor scoate la lumina si aceasta parte de sat. Adica acum, cand se difuzeaza aceasta emisiune, probabil ca oamenii au fost scosi din zapada.

Primarul pleaca cu slujba de la patriarhie in difuzoare pentru a se calma.

Intre timp, drumul catre sat a fost deblocat. Am sunat la pompieri. Si, in mai putin de o ora, soldatii erau pe casa batranilor. In locuinta au aparut si doi vecini… ca sa ajute. Deocamdata isi fac un pic de curaj cu doua cesti de tuica.

Ne-am intors in Valcelele dupa doua zile. Codul portocaliu trecuse, alta zapada cazuse peste sat. Multe drumuri erau acoperite de zapada. I-am gasit pe edili in primarie, in comandamentul de urgenta. Jucau remi.

Drumurile judetene au fost deszapezite adesea cu banii oamenilor, care au platit companii private, satui sa asculte explicatii de la autoritati. E adevarat, a cazut foarte multa zapada, dar nu ne vom putea opri niciodata sa ne intrebam daca vietile pierdute in ger si viscol ar fi putut fi salvate.

Buzaul si Vracea au fost cele mai afectate judete.

Am ajuns la comandamentul de iarna din Vrancea chiar in momentul in care prefectii din judetele afectate de ninsori erau mustruluiti de noul ministru de interne. “Haideti sa nu ne mai vaicarim si sa intervenim!” In sala, membrii comandamentului nu pareau prea afectati de vorbele minsitrului.

Marian Oprisan cerea instituirea starii de urgenta. Ne-a chemat in biroul sau pentru a se explica.”Pentru ca asta era singura stare care ne permitea sa facem rost de resurse necesare pentru a aduce viata cetatenilor la normaliate. Daca se instituia aceasta stare de acum 8 zile… astazi nu vorbeam de oameni blocati in continuare in localitati in care nu s-a ajuns. Nu vorbeam de sate izolate.”

Am plecat de la comandamentul din Focsani catre localitatile din sudul judetului. Mai multe sate erau blocate aici de mai bine de o saptamana. Era duminica 12 februarie. A doua zi, intra in vigoare codul portocaliu de nisoare.

La doar 3 ore dupa ce am plecat din biroul lui Marian Oprisan, starea de alerta despre care tot vorbea intrat in vigoare. Am putea sa spunem ca Marian Oprisan si-a vazut astazi visul cu ochii. Sa vedem daca de maine, cand intra in vigoare codul portocaliu, autoritatile isi vor face mai bine treaba. Pe acest drum, timp de 2 saptamani nu s-a circulat. Este un drum national.

Comuna Ciorasti. Un drum national curatat de tractoarele unui patron din zona. Fara nicio contributie a autoritatilor locale sau de la judet. Omul nu a vrut sa vorbesca in fata camerei, de teama unor eventuale controale de la centru.

In zona, in plina noapte, am gasit si utilaje la lucru. “Am venit sa ne facem treaba. Suntem o firma din Oradea, spune Sorin Dehelean, director al unei firme de construcii . Facem deszapezire de 18 ani. Deszapezirea chiar sa stiti ca nu e o afacere…” Il intrebam cat se plateste. “Asta nu e afacere, raspunde el. Asta e munca voluntara. Am venit sa ajutam comunitatile. Se plateste la ora. Nu pot sa va spun. Va repet, nu lucram pentru bani…” “NU aveti contract?” “Nu avem”.

Prin urmare, secret total. Pe timpul starii de alerta, asa cum a fost la Vrancea, contractele catre firmele deszapezire au fost incredintate direct unor firme fara licitatie. Cat s-a platit? Ramane deocamdata un mister.

Oricum, starea de alerta a fost motiv de zazanie si lupte politice intre partide. Pesedistii au vrut stare de urgenta, pedelistii s-au opus. Ba a intervenit si presedintele, care a vorbit de jocuri si capcane politice. Toate aceste discutii se intamplau in birouri calduroase. In tot acest timp, oamenii sufereau.

De ce era nevoie sa se instituie stare de urgenta, de ce nu au actionat autoritatile din vreme, va raspunde cineva pentru toata aceasta balbaiala? Am cerut ministerul transporturilor date despre cat a costat deszapezirea. Pana acum, 50 de milioane de euro. Dar nota finala inca nu s-a incheiat. Anii trecuti, cand n-am avut atata zapada, deszapezirea a sarit de 70 de milioane de euro. Sefa drumarilor, Daniela Draghia a cerut abia acum o ancheta a corpului de control. Va fi verificat modul in care s-au incheiat contractele cu firmele de dezapezire. De ce n-au facut-o pana acum?

Ne-am intors pe drumul dintre Maicanesti si Ciorasti doua zile mai tarziu. Codul portocaliu trecuse, si cu el si starea de alerta. Acelasi drum, in care directorul firmei de deszapezire ne spunea ca vrea sa vada toata tara cum se fac deszapezirele, era pustiu, blocat cu nameti de mai bine de un metru si jumatate.

La granita dintre judetele Buzau si Vrancea il intalnim pe Marian Moicion, patronul unei firme de deszapezire. El raspunde de intrarea in Vrancea pe drumul national 23B. Nici domnul Mocion nu vrea sa vorbeasca despre preturi, dar ne asigura ca in curand utilajele sale vor iesi la liman.

Nu mergem mult spre Focsani, ca drumul se infunda din nou.

In aceasi noapte, pe alte drumuri, ne-am intors la Focsani la comandamentul de iarna. Prefectul era la birou. Stia ca drumul de pe care tocmai ne intorceam e deschis circulatiei.

O harababura totala. In cele din urma si prefectul a aflat ca in sudul judetului drumurile nationale sunt blocate.

Perdelele forestiere de protectie au fost complet ignorate de autoritatile noastre in ultimii ani. Au un dublu rol. Protejeaza localitatile si tin zapada pe camp. Suntem in apropierea localitatii Puiesti, judetul Buzau. Este acolo undeva, in viscol. In mod normal, o astfel de perdea are 20 de metri latime… Pentru ca si-au taiat padurile… casele lor sunt acoperite acum de zapada.

Inca din 2002, exista o lege care ne obliga sa infiintam astfel de perdele, pentru protectie. Pana acum nu s-a intamplat mare lucru.

Ministerul mediului ar trebui sa planteze padurea. Secratarul de stat Cristian Apostol spune insa ca legile au fost proaste si n-au fost bani. In realitate, pe nimeni n-a interesat aceasta problema. Abia acum sunt ceva planuri.

Am pornit catre satul Puiesti. Orice obstacol, cat de mic, ar fi retinut zapada. Dam peste un smoc de maracini. Si iata cata zapada s-a adunat in jurul lor! Daca aici ar fi fost garduri de parazapezi sau paduri, cu siguranta situatia ar fi fost alta.

Un km de protectie pe parazapezi normale costa undeva la 90 de mii de lei. Aceste perdele ar ridica suma doar la jumatate.

Oricum, mult mai putin decat platim in fiecare an pe deszapeziri. Cand ne apropiem de sat, zapada e din ce in ce mai mare. Toata zapada a fost troienita pe case. Am nimerit in Puiesti in plin cod portocaliu, iar in comuna era decratata starea de alarma. Casele sunt insirate de-a lungul drumului si au format un adevarat gard in calea viscolului. Asa ca toate sunt acoperite cu metri buni de zapada. In fata unui troian, un batran face semne masinilor. Oprim.

Mergem cativa kilometri pana intr-un sat vecin. Drumul e blocat, asa ca o luam la pas. Dupa minute bune de mers, descoperim ce inseamna suferinta. Ajungem la casa unei femei pe care nimeni nu a intrebat-o de sanatate zile in sir. Nu mai are lemne, nu mai are mancare. E rupta de lume. In casa e aproape la fel de frig ca afara.Iar ca sa se incalzeasca, pune pe foc munca din vara trecuta, stiuletii de porumb. Cu inima stransa, plecam din casa batranei. Pe drum ne intalnim cu reprezentatii primariei, plecati cu ajutoare prin sat, si-i convingem sa vina si la casa ei.

Ne intoarcem in Puiesti. La carciuma satului agitatie mare – barbati in toata puterea cu paharele in fata, infierbantati. Refuza sa participe la dezapezire, pentru ca… n-au lopeti! Unul dintre clientii localului ne destainuie un secret: or sa vina jandarmii sa faca treaba!

Reportaj difuzat de ProTV in emisiunea “România, te iubesc!” din 26 februarie 2012