Nicholas Kazan
Sub tăvălugul istoriei și al religiei
În căutarea identității și a libertății
Editura Limes
Prefață de Ovidiu Pecican. O lucrare atipică, spune de la început prefațatorul, un eseu, care adună impresii personale, reflecții tangent cu filosofia istoriei și cu istoria civilizației.
Nicholas Kazan este bistrițean, a absolvit Academia de Aviație de la Boboc, a emigrat în SUA în 1981 și s-a stabilit în Alaska. După 1990 a călătorit mult în România. În cartea aceasta Kazan își pune în exercițiu atât experiența trăită, cât și capacitățile reflexive pentru a servi astfel unui nou tip de iluminism. Se revendică drept urmaș al lui Lev Nicolaevici Tolstoi, cel care a „iluminat” lumea prin cărțile și practicile sale, dar, în plus, își pune la lucru și intuițiile. „Pe parcursul istoriei – scrie N. Kazan – gânditorii dotați au cugetat asupra aspectelor de durată și a principiilor. Alături au lucrat meșterii și inginerii temporalului. Eforturile cumulate au dezvoltat științele și tehnologiile. Oamenii de rând și cuceritorii, societățile, culturile și civilizațiile, evoluând sau dispărând, lucrând spre viitor fie pas cu pas, fie febril, organizați în structuri dezvoltate sau acționând la voia întâmplării – aceasta este povestea trecutului uman, mitic sau istoric, angrenat în jocul evoluției umane. Cine să spună povestea?” Autorului îi place să recomande cu desobire capitolul al doilea al cărții, despre „greșeala istoriei”. „Cred că prin debutul său – scrie Teodor Ardelean –, Nicholas Kazan intră furtunos atât în lumea științei, cât și în cea a eseisticii de factură culturală complexă. O carte precum Sub tăvălugul istoriei și al religiei nu ne «vizitează» prea des pe traiectoriile de lectură. Să ne bucurăm de acest dar și să-i savurăm conținuturile. Căci pentru a ne înțelege viața cu adevărat e nevoie de foarte multe cărți. Dar și de multe experiențe!” Pe de altă parte, despre cartea sa, Ștefan Borbely spune că „este o carte care incită, care-i provoacă pe cititori; e o carte frapantă”, dar „nu poate fi de acord cu reducționismul biologic, genetic al cărții – o teorie de secol XIX, deja perimată, și nici cu anti-maghiarismul cărții care reprezintă o formă de retardare.”
Să revenim la prefațator: „Cartea lui Nicholas Kazan este semnificativă pentru vârsta actuală a umanității. Ea înceracă – uzând de toate mijloacele – reflecție, experiență trăită și metabolizată, analiza temerilor și a superstițiilor, a credințelor și a îndoielilor, a originilor spaimei – să deceleze un sens al avansului omenirii în timp, cât și consecințele acestui avans tehnologic care nu poate fi nicidecum egalat de viteza sufletească și adaptiv-biografică a individului.”
Jean Des Cars
Saga dinastiei Romanov
De la Petru cel Mare la Nicolae al II-lea
Editura Corint
Traucere de Ileana Cantuniari. Postfață de Doru Dumitrescu. „La 17 iulie 1998, în timpul înhumării rămășițelor pământești ale familiei ultimului țar, asasinat la Ekaterinburg în 1918, Boris Elțin, președintele de atunci al Federației Ruse, a cerut public iertare pentru «crimele bolșevismului și stalinismului». Martor al acestei ceremonii deosebite, jurnalistul francez Jean des Cars a pus pe hârtie povestea dinastiei Romanov, care a domnit în Rusia timp de trei secole și care și-a găsit din nou locul meritat în istoria oficială după ani de uitare, minciună și dezinformare.
Saga dinastiei Romanov ne prezintă momente importante din viața și domnia suveranilor care au stat, de-a lungul secolelor, pe tronul Imperiului Rus: Petru cel Mare și Ecaterina a II-a, Elisabeta și Pavel I, sau, mai aproape de vremurile noastre, Alexandru I și Nicolae al II-lea, ultimul Romanov, ucis cu sălbăticie de bolșevici.
Într-un stil alert, adăugând amănunte picante și încercând să ne facă să înțelegem psihologia fiecărui suveran și felul în care a influențat aceasta modul său de a guverna, autorul ne provoacă să aflăm mai multe despre istoria plină de vicisitudini a unei țări fascinante, care a reprezentat și continuă să fie o voce majoră în concertul națiunilor.”
Jean des Cars (n. 1943) este un cunoscut jurnalist francez care a semnat articole în mari publicații precum Paris Match și le Figaro. Reputat specialist în istoria marilor familii ale aristocrației europene, cu deosebire a familiilor Habsburg și Grimaldi, este autor al mai multor cărți foarte apreciate de marele public, printre care se numără: Eugénie, la dernière impératrice, Perrin, 1997; Louis II de Bavière, Perrin, 1998; Sissi, impératrice d’Autriche, Perrin, 1999; Inoubliable Grace de Monaco, Éditions du Rocher, 1999, La saga des Habsbourg. Du Saint Empire à l’union européenne, Perrin, 2010 și La saga des Windsor, Perrin, 2011. Din 2011 este cavaler al Ordinului Grimaldi, acordat persoanelor care au contribuit la creșterea prestigiului principatului