Editura Litera are de mai multă vreme o subdiviziune, Lira, în care publică romane de dragoste. Luna trecută, în preajma Mărțișorului și a Zilei Femeii, mai precis de Ziua îndrăgostiților, la 14 februarie, Editura a lansat chiar o campanie cu colecția intitulată Romanul de dragoste, o campanie numită „LITERAlmente te iubesc!” În fiecare zi, câte una dintre cărțile celebre din diferite literaturi, publicate în ediții plăcute cititorului, cartonate. Prezentăm câteva dintre aceste titluri.
Guy de Maupassant – O viață. Traducere din limba franceză de Otilia Cazimir. Este primul roman al scriitorului. Acțiunea romanului este plasată în Normandia, în anii 1820-1850. Eroina romanului, Jeanne, este fiica baronului Le Perthuis des Vauds, care își vinde rând pe rând fermele, pentru a putea duce în continuare un stil de viață demn de rangul său. El își va mărita fiica cu un tânăr viconte, pe nume Julien de Lamare, zgârcit până la meschinărie, brutal cu argații și cu familia sa. Infidel soției sale în nenumărate rânduri, Julien de Lamare va fi ucis de soțul gelos al amantei sale, contesa de Fourville. Jeanne, rămasă văduvă, își va dedica întreaga existență creșterii copilului ei, Paul, pe care însă îl răsfață peste măsură. Acesta, devenit un escroc, încearcă să se îmbogățească prin speculații financiare și irosește averea mamei sale, care se vede astfel silită să trăiască într-o cruntă mizerie. Ea va fi salvată de fosta ei slujnică, Rosalie, care o va susține moral și chiar material. În trecut, Rosalie fusese amanta lui Julien de Lamare, dar a avut curajul de a-și recunoaște greșeala în fața stăpânei sale și de a-i atrage atenția asupra educației greșite pe care i-o oferă fiului ei.
Stendhal – Armance. Traducere din limba franceză de Elsa Grozea. Este primul roman al lui Stendhal, scris pe când avea patruzeci si patru de ani, o povestire elegantă, patrunzatoare si fină. Are ca subtitlu „Scene dintr-un salon parizian la 1827” (atenție, corectura editurii n-a funcționat și pe pagina de gardă scrie 1872!), prin urmare acțiunea se petrece în timpul Restaurației. Adevaratul titlu ar trebui sa fie mai degraba „Octave”, dupa numele eroului, Octave de Malivert. Ca si Stendhal, Octave s-a pregatit pentru Scoala politehnica, l-a citit pe Codillac, e foarte cult, are sentimente delicate, se analizeaza ca un matematician, e foarte inteligent si foarte inimos. Dar, spre deosebire de Stendhal, el a reusit la Politehnica, e parizian, face parte dintr-o mare familie din foburgul Saint-Germain, e angrenat in onoarea si traditiile acestei familii, desi nu-i impartaseste ideile. Andre Gide considera acest roman dintre cele mai frumoase scrise de Stendhal.
.
Emile Zola – Visul. Traducere din limba franceză de Nicolae Teică. Este al șaisprezecelea roman din seria Rougon-Macquart, iar acțiunea se petrece ăn anii 1860-1869. Este povestea lui Angelique Marie, copil părăsit, adoptată de familia Hubert, cea care o găsește înghețată de frig în fața catedralei Beumont. Copila este fascinată de viețile sfinților și ale martirilor, citind mai ales cartea despre viețile lor. Visul ei este să fie salvată de un prinț. Se îndrăgostește de Felicien, un meșter sticlar care realizează vitraliile catedralei. Familiile lor se opun căsătoriei, dar cedează în momentul în care Angelique se îmbolnăvește de dragoste. Ea moare imediat după ceremonia nunții, la ieșirea din biserică, dupa ce a primit de la iubitul ei un unic sărut.
Xavier de Montepin – Lumină în amurg. Traducere din limba franceză de Elis Bușneag. Autorul (1823-1902) este cunoscut ca ziarist, dar și ca romancier fecund. Dintre volumele apărute, cel care îi aduce celebritatea este romanul „Fetele de gips” (1855). „Lumină în amurg”, apărut în anul 1884 cu titlul original „Vânzătoarea de pâine”, s-a bucurat de asemenea de un mare succes, fiind adaptat pentru teatru (1889), ca si pentru film și televiziune. O versiune cinematografică purtand titlul „Eroare judiciară” a rulat prin anii 1938-1939. Acțiunea se petrece în 1861 și descrie o eroare judiciară a cărei victimă este o tânără văduvă acuzată de o incendiere de un bărbat căruia îi refuzase avansurile. Condamnată la închisoare pe viață, femeia înnebunește, dar își revine în alt incendiu din timpul Comunei din Paris, evadează și în cele din urmă îl dezvăluie pe adevăratul criminal.
Vicente Blasco Ibanez – Printre portocali. Traducere din limba spaniolă de Gheorghe Bala. Autorul este unul dintre cei mai prodigiosi romancieri spanioli ai secolului al XIX-lea. Dintre romanele sale, acesta este cel mai bine cunoscut in Romania, înainte de orice pentru că a avut nenumărate versiuni (numai după 1990 a fost publciat de câteva ori de mai multe edituri). Scriitorul intruchipeaza idealul republican si este razvratitul prin excelenta, solidar cu dezmostenitii soartei. Expresia acestei vocatii de reformator si agitator politic este filonul de critica sociala care strabate romanul. Celalalt filon este pasiunea devoratoare a tanarului Rafael pentru frumoasa Leonora, celebra cantareata de opera si femeie „pierduta”, seducatoare si fatala, de care totusi se desprinde si se „vindeca” sub presiunea opiniei publice de onorabilitate conformista si pe altarul carierei politice de deputat in parlamentul central, din partea Valenciei.
Au mai apărut în aceeași colecție: D.H. Lawrence – „Păunul alb”, John Galsworthy – „Domeniul”, Honore de Balzac – „Adio”, Herman Sudermann – „Puntea pisicilor”, Ann Bronte – „Necunoscuta de la Wildfell Hall”, Claude Anet – „Mayerling”, Henri de Regnier – „Văpaia”, Guy de Maupassant – „Pierre și Jean” ș.a.