Christa Wolf – Casandra
Traducere Iulia Dondorici. Christa Wolf (1929‑2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX‑lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i‑a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă.
După unificarea Germaniei, cu toate atacurile jurnaliștilor care îi reproșau aprig faptul că fusese membră a Partidului Socialist Unit al Germaniei, Christa Wolf a reușit să‑și păstreze o imensă popularitate. Unul dintre biografii ei nota: „Christa Wolf era un cult“. În 1989, Christa Wolf a fost propusă pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru literatură. Romanele Medeea. Glasuri și Casandra reprezintă o îndepărtare a autoarei de temele contemporane pentru a căuta în istorie personaje și modele universal valabile, în orice epocă. În martie 2002, la Târgul de carte de la Leipzig, Christa Wolf a fost distinsă cu Premiul Cărții Germane pentru întreaga operă.
Iat‑o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetă Casandra, sosind în fața porților cetății Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Știe că va fi ucisă înainte de asfințitul soarelui și își rememorează viața, o existență excepțională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate și un dramatism emoționant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reușind să ne facă să o simțim ca pe o contemporană a noastră.
Roberto Arlt – Cei șapte nebuni
Traducere de Lavinia Similaru. Roberto Arlt (1900‑1942) a fost un prozator, dramaturg, ziarist și inventator argentinian, fiind considerat primul scriitor modern în Argentina. Scriitori ca Ricardo Piglia sau Roberto Bolaño i‑au fost discipoli, iar Julio Cortázar îl recunoștea ca maestru. S‑a remarcat ca precursor al teatrului social și al existențialismului. Unele dintre operele sale (Trei sute de milioane, Saverio cel crud, Cei șapte nebuni, Jucăria furioasă) au fost adaptate cinematografic.
Erdosain, protagonistul romanului Cei șapte nebuni (1929), este un erou existențialist, care străbate străzile din Buenos Aires „cu moartea în suflet“, conștient de „zădărnicia de a trăi fără iluzii“. Este un inventator care, împreună cu Astrologul, visează la o societate nouă, care nu se poate baza decât pe minciună, căci „oamenii nu se cutremură decât cu minciuni“. O societate în care își vor găsi locul genii apocrife, literați de tejghea, inventatori de cartier, profeți de parohie, oameni politici de cafenea, filosofi de centre recreative, cruciați ai furculiței și mistici ai oalei. Însă, din păcate, societatea aceasta fictivă seamănă prea mult cu cea în care trăim; după cum ne avertizează autorul, „în realitate se întâmplă la fel și nimeni nu condamnă“. Astrologul nu face decât „să aplice un principiu vechi pus în practică de toți escrocii și reorganizatorii omenirii.“
