Gabriel Osmonde – Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire
Traducere de Irinel Antoniu
În 2011, Andreï Makine dezvăluia că el se ascunde în spatele pseudonimului Gabriel Osmonde. Sub această semnătură apăruseră patru romane: Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire (2001), Cele 20000 de femei din viața unui bărbat (2004), Lucrarea iubirii (2006) și Alternaștere (2011, în curs de traducere la Univers), care stârniseră interesul criticilor literari atât prin curajul și subversivitatea scriiturii, cât și prin misterul identității autorului. Câștigător al Premiului Goncourt pentru romanul său din 1995 Testamentul francez (tradus la Univers în 1997), scriitorul de origine rusă se bucura de un mare succes de public și de critică pentru cărțile apărute sub numele său. Și totuși, în acel interviu, el mărturisea: „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“.
Laura B., o femeie foarte inteligentă, de vârstă mijlocie, cu o existență burgheză de care fiicei ei îi e rușine, se întreabă dacă viața aceasta, care seamănă cu aceea a unui pește într‑un acvariu, mai merită trăită. Ceea ce descoperă ea treptat este că, în această vară indiană a vieții ei, mai sunt posibile iubirea, senzualitatea dezlănțuită și pasiunea extremă.
Peter Høeg – Copiii paznicilor de elefanți
Traducere de Grete Tartler
Peter Hoeg (n. 1957, Copenhaga) a debutat în 1988, cu volumul Reprezentare despre secolul al XX‑lea, care a fost tradus și sub titlul Istoria viselor daneze. A publicat apoi Povestiri despre noapte, care a atras atenția criticii asupra sa și i‑a adus mai multe premii literare. Însă cartea care l‑a consacrat în plan internațional, a fost tradusă în peste treizeci de țări și a rămas timp de douăzeci și șase de săptămâni în lista de best‑sellers a ziarului New York Times, a fost Cum simte domnișoara Smilla zăpada, publicată în 1992. A mai scris romanele Marginalii (1993), Femeia și maimuța (1996), Fata tăcută (2006) și Copiii paznicilor de elefanți (2010).
„Dacă vrei să te împrietenești cu cineva care are un elefant, trebuie să ai loc și pentru elefant.“ Elefantul e un simbol al problemelor. Peter, un puști de paisprezece ani, își descrie viața într-o lume a adulților plină de probleme pe care le rezolvă copiii. Adulți incompetenți, salvați de copii. Un roman comic, dar și o experiență spirituală despre libertate. Vrea Peter Hoeg să ne păcălească frumos cu un roman autobiografic? Probabil. Peter, autorul sau naratorul, cum vreți, își are și el elefantul său, ca noi toți. (Sandra Ishura, membru booktopia.ro)