Educația copiilor dar și a părinților sunt soluții pentru integrarea romilor care trăiesc în sărăcie și marginalizare. Reprezentanții romilor susțin că astăzi în școli sunt 250 de mii de tineri romi. Din păcate, datele arată că mare parte din ei abandonează școala înainte de a termina 8 clase. În ajutorul celor aflați în nevoie au sărit de-a lungul timpului multe organizații neguvernamentale care au accesat milioane de euro din fonduri europene, au făcut averi, dar pentru romi n-au făcut mare lucru. Ne întoarcem acum la Ponorâta!
Ne-am întâlnit cu Claudia, mama Jeaninei, a doua zi dimineață devreme pe drumul care leagă Ponorâta de Târgu Lăpuș. Cu un copil de doar 3 luni în brațe pornise la cerșit. Face acest drum în fiecare zi pe jos. 15 km dus, 15 întors.
Acasă, Lucian, soțul Claudiei, îi îmbracă pe copii pentru prima zi de grădiniță. Pentru că le-am atras atenția, aseară după plecarea noastră i-a spălat.
Și în cortul lui Armando se dă trezirea. Tatăl îi trage pe el o bluza roșie cu blană, care probabil n-a văzut apa niciodată și îi îndeasă în picioarele murdare o pereche de încălțări ponosite.
Pentru tata urmează o altă zi în care…va sta.
E opt dimineața și pentru copii e prima zi de grădiniță. De prin case și de printre bălării toată lumea se îndreaptă spre grădința construită cu fonduri europene la ei în sat.
Copiii sunt preluați de voluntarii fundației Ovidiu Ro înființată de Leslie Hawke, mama celebrului actor Ethan Hawke. Copiii pășesc timizi în grădiniță în timp ce părinții lor îi privesc curioși și neîncrezători de pe la garduri. Unii au venit în picioarele goale. Primul lucru pe care îl fac este spălarea.
Armando e primul la rând.
Sunt timizi, speriați, mulți nu știu încă să vorbească. Sunt trimiși de famile la grădiniță pentru că aici au o masă și pentru că fundația le dă părinților 50 lei pe lună pentru fiecare copil, cu condiția să nu absenteze.
I-am lăsat pe copii în grădiniță și am ieșit pe ulița satului.
„Sunt copleșiți, sunt deprimați, sunt anemici. Sunt epuizați. Și nu văd nicio speranță. Sunt fără speranță. Asta e parte din problemă. Când ai speranță te ridici și faci ceva. Adică unul dintre cele mai bune lucruri ale programului e faptul că le dăm bonuri de masă și asta îi scoate din casă dimineața și măcar își duc copiii la școală.”
Și ne-am întâlnit cu tatăl lui Armando, venit să ceară doamnei Hawke câțiva bani pentru acoperiș. Ajungem la casa țiganului, începe un dialog stupefiant:
– Doamne Dumnezeule! De ce nu ai casă?
– Nu am făcut. Nu mi-a făcut primarul casă.
– Dar de ce nu faci tu casă?
– N-am avut bani, de unde?
– Dar ai muncit?
– Am muncit așa pe la oameni câte o sută, câte două sute…
Proiectul lui Hawke se adresează copiilor de grădiniță, pe care pe lângă informațiile oferite încearcă să îi învețe cu programul, cu mersul zilnic la cursuri.
„Aici nu cred că ce facem noi e o soluție de sine stătătoare – spune Maria Gheorghiu, director Ovidiu Rom. Ar fi nevoie de soluții integrate. Nu numai educațional. Proiectul nostru acoperă vârsta preșcolară. Or, ar fi nevoie de școlar și de gimnazial. De genul afterschool, de programe remediale, alfabetizare pentru părinți. Faptul că cei mici știu mai multe decât știu părinții sau știu cei de a treia și a patra nu e ok. Pentru că riscăm ca ce învață ei în primii ani de grădiniță să dispară în timp.”
Acum, fundația ar dori să extindă programul la nivel național.
1.400 de copii din toată țara fac parte din acest program. Pentru a beneficia de el, copilul nu trebuie însă să absenteze nemotivat.
Cu Maria Gheorghiu ne-am întâlnit și la Târlungeni lângă Brașov. Aici mulți copii au absențe și părinții n-au mai primit bani.
Și astfel de situații sunt cu zecile de mii. Părinți care refuză să își trimită copiii la școală. Peste 250.000 de copii romi figurau înscriși în învățământ la ultimul recensământ. Nu toți însă termină școala.
Studiile arată că doar 20% dintre copiii romi merg la liceu sau la școala profesională. Asta înseamnă că 80% din tinerii romi n-au nicio calificare.
Comuna Grajduri, Iași.
Ferdinand Stănescu este bulibașă în această comunitate, un sat de palate, care îți sar în ochi când treci prin acest colț de țară. Stănescu este un susținător al emancipării romilor și spune că educația este cheia evoluției, dar chiar propriii nepoți chiulesc de la școală.
Sociologul Gelu Duminică susține că pentru a afla dacă un elev rămâne cu ceva din școală să îl pui să scrie cuvântul „coropișniță”. Cu bulibașa de față am făcut acest test.
Stănescu locuiește într-un palat cu simbolul euro pe pereți. Ne-a primit în casă. Pe casă nu are turnulețe. De la geamul palatului se văd și palatele cu turnulețe dar și casele amărâților din Grajduri. L-am întrebat cum vede o soluție pentru romii care trăiesc sub pragul sărăciei, în condiții inumane. „Îs bătuți de soartă pentru că Dumnezeu, când te naști, dacă el îți poruncește să fii bogat, vei fi bogat, dacă el îți poruncește să muncești mult și să fii sărac, vei fi sărac.” Chiar credeți treaba asta? „Eu cred. Eu sunt credincios. Da, dar nu mi se pare foarte corect. Acuma ce putem să îl contrazicem pe Dumnezeu? Nu. Să mergem la omul ăla și să găsim o soluție…dar ce faci cu milioanele de oameni?”
La câțiva kilometri de palatele din Grajduri 1.800 de romi trăiesc în comuna Lungani, satul Crucea, declarat în 2010 cel mai sărac loc din Uniunea Europeană. Aici natalitatea e la ea acasă. În 2012, 280 de femei au rămas gravide. Pentru că 30% dintre oamenii locului sunt romi, conform legii, la intrarea în sat ar trebui amplasate plăcuțe bilingve. Lucru cerut acum de ONG-uri.
De cum oprești aici, ești înconjurat de oameni care îți cer câte ceva. Din aproape 2.000 de oameni niciunul nu este angajat. Trăiesc din ajutorul de la stat. Nu muncește niciunul. Așteaptă să le dea primăria ajutor social. Strada e mizerie. Pentru 200 de lei nu vor nici să măture strada. N-au unde să muncească. Îi întreb dacă au încercat să se ducă undeva. Răspuns negativ. Dacă au încercat să plece. Răspuns negativ.
Așteaptă numai să le dea primarul ceva.
În ultimii ani, au venit mulți bani de la Uniunea Europeană pentru a-i scoate pe romi din întuneric. Multe milioane de euro au plecat de la Uniune, dar la romi au ajuns puține, iar rezultatele sunt aproape de zero.
Gelu Duminică a accesat un milion de euro pentru un proiect. Râde acum când își amintește prin ce a a trecut. „58, 60, 61 de dosare… și mai trebuie să ducem câteva hârtii acum. Vorbesc foarte serios. Asta e implementarea de proiect structural. Nimeni nu ne-a controlat niciodată la ce se întamplă cu oamenii.” Adică ați făcut toată nebunia asta de 2 dulapuri de dosare… și nimeni nu v-a întrebat vreodată? „Nu. Adică Investește în oameni – sloganul pe fonduri structurale, sloganul, asta e sloganul, s-a transformat din punctul nostru de vedere în Investește în hârtii. Te duci la baie, are legatură cu proiectul, faci hârtie. Nimeni nu a verificat vreodată dacă banii cheltuiți au schimbat ceva în comunitate, dacă investiția a avut vreun rost.” Și asta se întâmplă cu toate proiectele? „Din știința noastră, da.” Și câți bani s-au cheltuit? „Pe romi? 250 de milioane de euro. În ultimii 7 ani. 250 pare mult dar este 1% din fondurile pe care România le are.
Comuna Popești, Iași. O localitate fără romi declarați la recensământ. Și cu toate astea, în 2006, primarul Neculai Mocanu a accesat 41.000 de euro din fondurile destinate romilor pentru a construi o fabrică de bricheți de rumeguș, în care să lucreze romi. A cheltuit banii, dar n-a făcut nimic. Acum încearcă să ne convingă că afacerea a mers, dar a fost distrusă după plecarea sa. Ar fi funcționat doi ani. Câți oameni munceau în ea? Pentru început erau patru. Acum nu mai e nimic? Toate îs de izbeliște.
În locul în care primarul se jura că a investit banii europeni nu e nici urmă de fabrică. Neculai Mocanu a fost acum condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri.
Alba Iulia. Ajungem la o vilă achiziționată printr-un proiect pe fonduri europene. Acum, proiectul s-a finalizat, iar vila a rămas în proprietatea celui care a accesat fodul, Gruia Bumbu. A fost șeful Agenției Naționale pentru romi, după care s-a specializat în accesarea fondurilor europene. În toamna lui 2013 avea peste 60 de proiecte depuse și deja 18 milioane de euro accesate și consumate. E speriat de perspectiva în care numărul romilor care nu muncesc va crește. „E o chestie foarte simplă. Noi doi plătim taxe și impozite la stat. O să îmbătrânim. Nouă cine o să ne plătească pensia?
Prin fundația sa a accesat până acum fonduri pentru reconversia și educarea romilor. Despre Gruia Bumbu presa a scris că are salarii de sute de mii de euro de pe urma proiectelor. Bumbu nu neagă acest lucru. Ne-a arătat ce trebuie să conțină un proiect pentru a primi undă verde și bani europeni.
I-am cerut să ne prezinte rezultatele unui proiect care i-a rămas la suflet, o realizare.
Câștigul cursurilor organizate pe fonduri europene este că oamenii sunt plătiți pentru a le urma. Puțini își găsesc de muncă după aceea în domeniul în care au fost școliți.
Sociologul Gelu Duminică, consideră că salvarea trebuie să pornească din rândul romilor. Dându-le exemple de oameni care au reușit.
Liderul romilor vede altă soluție. „Se pot face multe. Numai că măsurile pe care le întrevăd s-ar putea să fie considerate cam dure. Dacă statul român s-ar gîndi că ar trebui să existe cum existau o dată internatele în care duceai copilul luni și îl luai sâmbătă. Eu unul, și nu îmi este jenă să spun, am trăit în asemenea formă de internat de la 2 ani până la 7 ani. Aveai foarte multe lucruri de învățat. Aveai condiții să te speli…”
Strategia națională pentru rromi vorbește despre 4 soluții pentru integrarea lor: educație, sănătate, locuințe și locuri de muncă. Dar, pentru a da rezultat, toate aceste soluții trebuie aplicate în același timp. Or asta nu s-a întâmplat până acum nicăieri. Pentru că nu sunt bani, n-a existat voință și interes.
Am întrebat-o pe Leslie Hawke ce caută în acest colț uitat de lume. „Cred că simt o chemare să fac asta. Știi fraza lui Gandhi «fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume»? Poți să critici lucrurile dacă nu vrei să faci ceva ca să le îndrepți. Așa că am venit în România și am văzut problema asta și mi-am spus ok, dacă eu n-o fac, cine o s-o facă? Pot să mă întorc acasă și să fiu împăcată cu mine? Să trăiesc doar pentru mine? Am privilegiul de a avea timpul și venitul să pot să fac asta, să încerc să ajut. Bineînțeles că e copleșitor. Ceea ce mi se pare cel mai descurajant aici e că majoritatea românilor se gândesc că nu poți să faci nimic în legatură cu asta. Oamenii ăștia sunt imposibili. Nu sunt imposibili, doar că au fost marginalizați de generații în locuri în care se poartă necivilizat. Trăiesc necivilizat. Dacă nepoata mea ar crește aici ea nu ar fi civilizată.”
La Ponorâta grădinița e gata. Copiii se întorc la casele lor și la același stil de viață. Din tot satul, doar un singur om este angajat și un singur om a reușit să termine opt clase. Majoritatea abandonează școala până în clasa a șaptea. Trăiesc pe un deal, uitați și izolați. Singurul sprijin vine de la stat, care le dă în fiecare lună bani, bani pentru care nu le cere nimic. Pentru ei guvernanții au tomuri întregi de strategii, dar nimeni nu se încumetă să calce pe aici, să le aplice, să schimbe ceva. Și tot pentru ei s-au accesat și cheltuit milioane de euro. Aiurea și degeaba. Aici natalitatea este în floare. Și în această situație sunt sute de mii de oameni. Dacă nu acționează acum, dacă nu integrează această populație, peste ani de zile România va avea o problemă gravă. O bună parte din populație va fi asistată, analfabetă și fără nicio specializare. De altfel, noi cu toții ar trebui să renunțăm la prejudecăți și să încercăm să le acordăm acestor oameni o șansă, să le întindem o mână, să-i tratăm ca pe egali, să-i ajutăm să se integreze, să își schimbe viața pentru că dincolo de a fi romi sunt români, fac parte din viitorul acestei țări și într-o bună zi ei ar putea să ne plăteasca pensiile.
Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 2 martie 2014