Activele Rompetrol Rafinare (Petromidia) rămân în continuare sub sechestrul Fiscului după ce Judecătoria sectorului cinci a respins contestația companiei împotriva deciziei luate de Agenția Națională de Administrație Fiscală (ANAF).
La începutul lunii septembrie, Fiscul a pus sechestru asigurător pe unele active aparținând Rompetrol Rafinare pentru a împiedica vânzarea acestora până la recuperarea datoriei de 571 de milioane de euro pe care Petromidia o avea de rambursat către statul român până pe 30 septembrie.
“Nu știm la această dată motivele care au stat la baza unei asemenea soluții, motivarea soluției urmând să fie redactată curând și să ne parvină zilele următoare. Clientul nostru va ataca decizia judecătoriei cu recurs la Tribunalul București întrucât crede cu tărie în drepturile sale, crede că soluția instanței este eronată și că măsura de aplicare a sechestrului asigurător asupra bunurilor Rompetrol Rafinare de către ANAF este nelegală și abuzivă și, ca atare, are convingerea că în recurs Tribunalul București va anula măsura asiguratorie (sechestrul) impusă de ANAF”, spune Ștefan Damian, deputy managing partner al Țuca Zbârcea & Asociații.
Pentru apărarea Rompetrol lucrează cele mai puternice case de avocatură locale, respectiv Țuca Zbârcea & Asociații, Mușat & Asociații și NNDKP (Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen).
Specialiștii din piața avocaturii spun că în mod normal, sechestrul asupra unor active se pune până la soluționarea problemei principale, care în acest caz este reprezentată de datoriile pe care statul le are de recuperat de la fosta afacere a lui Dinu Patriciu.
În AGA din 30 septembrie 2010, grupul Rompetrol, controlat de compania kazahă KazMunaiGaz, a aprobat ca statul să primească 44,6% din acțiunile Rompetrol Rafinare – Petromidia în locul obligațiunilor nerăscumpărate.
Kazahii au plătit doar 54 mil. euro din datoria totală de 571 mil. euro pe care Rompetrol Rafinare o avea față de stat, care a fost transformată în 2003 în obligațiuni convertibile cu maturitatea de șapte ani. Kazahii au susținut că nu au bani pentru a achita întreaga datorie și că au dreptul, prin convenția de emisiune a obligațiunilor, să transforme obligațiunile nerăscumpărate în acțiuni. De cealaltă parte, Ministerul Finanțelor, care are nevoie de bani la buget, a insistat ca datoria să fie plătită în întregime.