Ruptura cu comunismul

Problema se pune dupa 16 ani, FSN-ul lui Iliescu nu a reprezentat o ruptura cu comunismul. Intreg accentul a fost pus pe condamnarea lui Ceausescu. Nu a avut loc un proces al comunismului, nici macar un proces al Securitatii.

Generalul Vlad Iulian, seful Securitatii, si aghiotantii sai au fost judecati si condamnati la cativa ani inchisoare, dar nu pentru crimele savarsite ca sefi ai monstruoasei institutii a dictaturii comuniste, ci pentru activitatea lor in cele cinci zile din decembrie 1989 din 17 pana in 21.

Eu am mai spus-o si repet: in decembrie ”89 simbioza nomenclatura – securitate s-a rupt in doua – o parte a preluat puterea, cealalta s-a raspandit in randurile opozitiei. In acele conditii, cine era sa condamne comunismul? Insemna

sa-si faca autocritica! Si cum putea sa fie judecata Securitatea, cand la 26 decembrie Iliescu daduse Decretul nr. 4 prin care aparatul represiv al Securitatii fusese inglobat in Armata Romana!

Toata lumea isi aduce aminte de cinica sintagma a lui Traian Basescu la alegerile prezidentiale din 2004, cand ii spunea lui Adrian Nastase ca electoratul are de ales intre doi comunisti. Si totusi, in aprilie 2006 Traian Basescu si-a luat inima in dinti si a decis infiintarea Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste. De ce a facut aceasta? Factor prim a fost presiunea organizatiilor societatii civile, scrisoarea intelectualilor de rasunet, care ii cereau cu insistenta sa condamne comunismul. Traian Basescu nu-si poate permite luxul de a pierde sprijinul societatii civile. Teoria lui ca el face ceea ce-i cere poporul n-ar mai avea niciun sens.

A jucat un rol si razboiul dintre cele doua palate – Victoria si Cotroceni. Premierul Calin Popescu-Tariceanu crease cu luni in urma Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Basescu nu putea ramane fara crearea unei institutii de acelasi gen. A incercat el sa dreaga busuiocul, ca este nevoie de “dovezi” ca comunismul a fost rau si a comis crime, dar instinctul sau politic i-a soptit ca chestia nu tine – si atunci s-a decis sa infiinteze Comisia Prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste si a numit in fruntea ei pe istoricul Vladimir Tismaneanu. A participat la prima sedinta a Comisiei si a supralicitat promitand tot sprijinul pentru accesul la toate arhivele secrete.

In ultima vreme, au avut loc si altele pe terenul demascarii comunistilor. Legea lustratiei a trecut la Senat si acum este discutata la Camera. Ea urmeaza sa elimine din viata politica pe toti cei care au facut parte din nomenclatura comunista si sa interzica candidatura lor in posturi politice si de stat timp de zece ani.

Si la CNSAS s-au produs schimbari semnificative. A fost aleasa o noua conducere: la propunerea lui Ticu Dumitrescu, presedinte a devenit Claudiu Secasiu, iar Parlamentul a adoptat OUG 16/2006, prin care corecteaza in bine legea CNSAS, definind in termeni clari politia politica si pe colaboratorii acesteia. Peste un milion de dosare aflate la SRI au fost predate la CNSAS si exista conditii prielnice ca institutia sa intre si in posesia dosarelor retinute de SRI sub motivul ca ar afecta siguranta nationala.

Daca punem toate aceste laolalta, se creeaza pentru prima data in Romania premise pentru o ruptura cu comunismul si pentru curatirea clasei politice si aparatului de stat de supravietuitorii acestui regim criminal.