In Asia Centrala, prezenta unei populatii semnificative de etnici rusi a shimbat fundamental aspectul cultural, economic si social al regiunii.
O perioada indelungata, rusii au fost natiunea dominanta in imperiu (fie el tarist sau sovietic), dar dupa destramarea URSS s-au confruntat cu o dureroasa repunere in discutie a statutului lor, devenind brusc o minoritate.
De-a lungul secolelor, valurile de rusi care au colonizat Asia Centrala au reprezentat expresia cea mai tangibila a expansiunii rusesti in aceasta regiune.
Prezenta lor a devenit un factor etno-cultural important incepand de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand cucerirea Asiei Centrale (actualul teritoriu al statelor Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan si Kirghistan) a devenit completa.
In 1917, in regiune se stabilisera un milion si jumatate de rusi. Ratiunile pentru care colonistii, impreuna cu familiile lor, s-au asezat aici erau dintre cele mai diverse.
Unii erau in cautarea unei situatii economice mai bune, altii au fost trimisi de statul rus (militari sau cei care raspundeau de administratie, dar si agricultori). Rusii au venit de asemenea pentru a lucra in industrie sau pentru a construi drumuri.
Acest proces a continuat in ritm alert si dupa revolutia bolsevica, multi incercand astfel sa evite foamea, razboiul civil si represiunea care au facut atatea victime intre 1918-1936, printre ei aflandu-se si tarani aâ¬odeschiaburitiaâ¬? care au fost deportati.
O parte au venit in speranta ca vor scapa de valurile de epurari care au facut ravagii in anii 1930. Un alt aflux major de populatie a fost inregistrat in perioada celui de-al doilea razboi mondial, cand intreprinderi intregi au fost evacuate din calea germanilor.
Numai in Uzbekistan s-a stabilit atunci un milion de rusi. Dupa conflagratie, un alt grup de emigranti a venit pentru a asigura indeplinirea proiectului pamanturilor destelenite, initiat de Hrusciov.
In 1968, rusii au venit in Taskent pentru a contribui la reconstructia si revigorarea orasului, devastat de un cutremur de pamant.
La recensamantul din 1959, Asia Centrala inregistra un adevarat record in privinta numarului de alogeni: mai mult de 10 milioane, reprezentand 45% din totalul populatiei. Dupa 1959, balanta demografica a regiunii a inceput sa se incline in favoarea etnicilor nativi, a caror rata de crestere era de doua ori mai ridicata.
In deceniile urmatoare, numarul rusilor a inceput sa scada anual, cu exceptia celor din Kazahstan si Kirghistan, unde populatia rusa a ramas stabila.
Potrivit recensamantului din 1979, in Asia Centrala existau 9,5 milioane de rusi. Aceasta tendinta s-a mentinut, fiind si mai accentuata dupa destramarea URSS.
Indiferent de perioada in care au venit sau de motivatie, toti au fost actori in drama rusificarii, proces favorizat si urmarit atat de politica tarista, cat si de cea bolsevica.
Majoritatea rusilor au avut intotdeauna un statut oarecum privilegiat fata de localnici. Urmand traditia imperiala, ei ocupau pozitii in ierarhia elitelor regionale (administratie locala, armata, structuri politice), pozitii care le erau destinate.
Totusi, ca imigranti, au adus o contributie semnificativa la dezvoltarea economiilor locale, muncind de multe ori in conditii dificile in activitati precum mineritul si constructiile unde, din diferite motive, localnicii evitau sa se implice.
Acesti adevarati pionieri au adus servicii inestimabile Rusiei, careia i-au furnizat prin efortul lor beneficii masive, favorizandu-i accesul la resurse si materii prime importante si contribuind decisiv la dezvoltarea economiilor locale.
Dupa destramarea Uniunii Sovietice si dobandirea independentei de catre republicile din Asia Centrala, rusii au devenit dintr-o aâ¬ominoriate imperialaaâ¬? o minoritate ca oricare alta.
Sentimentul rupturii de patrie, dar si constientizarea faptului ca au fost abandonati de conationalii lor din Rusia, impreuna cu umilintele (reale sau imaginare) la care au fost supusi au dus la aparitia unor atitudini nationaliste.
Multi au ales sa paraseasca locurile in care s-au nascut pentru a reveni, dupa secole, in tara. Oricum, cand stramosii lor au plecat din Rusia stiau, dupa cum spunea Eltan insusi, ca aâ¬oau dreptul sa primeasca numai un bilet de dusaâ¬?.
Acest material pare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar